3:4 Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
Haină. [,,Veşmânt”, KJV]. Nu numai că Ioan întorcea gândurile ascultătorilor săi la soliile profeţilor; el însuşi purta veşmântul profeţilor (2 Regi 1,8; cf. Zaharia 13,4; DA 102). Aceasta era o mărturie tăcută a faptului că în el era restatornicit acum pentru Israel – după o perioadă de tăcere – slujba profetică. Atât prin comportare, cât şi prin îmbrăcăminte, Ioan reamintea oamenilor despre văzătorii de pe vremuri.
Hainele simple ale lui Ioan erau şi o mustrare pentru excesele timpului său, pentru ,,veşmintele moi” purtate ,,în casele împăraţilor” (Matei 11,8) şi erau potrivite pentru solia lui de revoltă împotriva relelor din lume. ,,Împărăţia” pe care o proclama Ioan nu era ,,din lumea aceasta” (Ioan 8,23); veşmintele lui reflectau dispreţ faţă de lucrurile lumii acesteia. Ioan trăia aşa cum predica, pentru ,,împărăţia” invizibilă. Înfăţişarea lui exterioară era un semn al soliei pe care o purta.
Ioan era un nazireu din naştere (DA 102) şi viaţa lui simplă şi cumpătată era în acord cu cerinţele acelui angajament sacru (vezi Luca 1,15; cf. Numeri 6,3; Judecători 13,4). Dar nu este necesar să tragem concluzia că era Esenian (vezi p. 53, 54), oricât de asemănător ar fi fost felul lor de viaţă. Esenieni se retrăgeau din societate şi deveneau asceţi. Ioan a petrecut un timp suficient singur în pustie, dar nu era un ascet, deoarece ieşea din când în când ca să trăiască la un loc cu oamenii, chiar înainte de începutul perioadei sale oficiale de lucrare (vezi DA 102). Este adevărat că pe vremea aceea erau comunităţi Eseniene în ,,pustia Iudeii” (v. 1), mai ales de-a lungul ţărmului apusean al Mării Moarte (vezi p. 53), dar nu există dovezi istorice de nici un fel că Ioan s-a asociat cu această sectă austeră. În acelaşi timp erau asemănări demne de notat între Ioan şi Esenieni.
Păr de cămilă. Nu piele de cămilă, cum au crezut unii, ci un veşmânt aspru de păr, ţesut simplu (vezi mai sus).
Brâu de curea. Probabil din piele de oaie sau de capră şi purtat pe la mijloc pentru a ţine strâns veşmântul din afară lung şi în falduri.
Se hrănea. [,,Hrana lui”, KJV]. Gr. trophe, ,,hrană”, ,,alimente”, ,,de mâncare”. Trophe este folosit cu privire la hrană într-un sens general. În Fapte 14,17 şi Iacov 2.15 este tradus ,,hrană”, înţelesul evident în altă parte (vezi Matei 6,25; 10,10; Fapte 2,46; 27,33-38; etc).
O dietă abstinentă este esenţială pentru tăria intelectuală şi puterea de pătrundere spirituală şi pentru o bună înţelegere şi practicare a adevărurilor sacre ale Cuvântului lui Dumnezeu (DA 101). Aceste calităţi erau esenţiale pentru Ioan care a venit ,,în duhul şi puterea lui Ilie” (Luca 1,17), şi ele sunt esenţiale pentru aceia care au de dus în lumea de azi solia lui Ilie.
Lăcuste. Gr. akrides (vezi nota adiţională la sfârşitul capitolului).
Miere sălbatică. Probabil nu sucul anumitor pomi, aşa cum au crezut unii, ci miere colectată de roiuri de albine sălbatice şi depozitată în scorburile pomilor sau poate în ale stâncilor. Unii beduini încă mai obţin un câştig prin strângerea de miere sălbatică.