3:11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
Cu apă. Ioan arată clar că el înţelegea că botezul său este numai pregătitor pentru lucrarea lui Hristos. Cel ce vine. Ioan vorbise deja despre însărcinarea sa ca fiind aceea a unui crainic care vestea venirea Domnului (v. 3). ,,Cel care vine” era o frazeologie iudaică obişnuită pentru Mesia. După mine. Adică, din punct de vedere al timpului, Ioan era ,,solul” trimis ,,înaintea” ,,feţei” Domnului (Marcu 1,2).
Mai puternic decât mine. Ioan mai târziu a mărturisit despre Hristos: ,,El trebuie să crească iar eu să mă micşorez” (Ioan 3,30). Predica lui Ioan era atât de plină de putere încât mulţi oameni credeau că el este Mesia. Chiar şi conducătorii naţiunii erau constrânşi să considere problema în mod serios (Ioan 1,19.20). Hristos Însuşi spunea despre Ioan că ,,nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11,11). În ciuda acestei aclamări publice Ioan a păstrat totdeauna un simţ adevărat al legăturii sale cu Acela care avea să fie ,,mai puternic decât” el. Fericit omul care are parte de succes şi popularitate şi totuşi rămâne umil în proprii săi ochi!
Încălţămintele. Gr. hupodemata, literal ,,lucruri legate dedesubt”. Aceste încălţăminte erau legate sub laba piciorului cu curele, actual ,,sandale”. Romanii, nu iudeii, purtau ghete.
Nu sunt vrednic să-i duc. Potrivit cu Luca, ,,nu sunt vrednic să-i dezleg” (cap. 3,16). expresia lui Matei înseamnă ,,a scoate sandaua”. Pentru iudei încălţămintea era partea cea mai umilă a îmbrăcăminţii omului. expresia ,,peste Edom îmi arunc încălţămintea” (Psalmii 60,8; 108,9) exprima un dispreţ deplin. În prezenţa lui Dumnezeu, lui Moise i s-a poruncit să-şi scoată încălţămintea (Exod 3,5). A cumpăra sau a vinde pe cel nevoiaş pentru o pereche de încălţăminte (Amos 2,6; 8,6) însemna a-i atribui cel mai scăzut preţ cu putinţă. ,,A dezlega” încălţămintea sau a o ,,duce” era lucrul de rând al unui sclav. Afirmându-şi propria nevrednicie de a îndeplini chiar şi această slujbă pentru Hristos, Ioan se aşeza pe sine mai pe jos decât nivelul unui sclav. Era ca şi cum Ioan ar fi spus ,,al cărui rob nu sunt vrednic să fiu”. De la ucenicii unui mare învăţător se aştepta să împlinească multe servicii personale pentru el, dar potrivit cu o zicală rabinică: ,,Orice fel de serviciu pe care un rob trebuie să-l facă pentru stăpânul său, un elev trebuie să facă pentru învăţătorul său, cu excepţia aceluia de a-i scoate încălţămintea” (Talmud, Kathuboth 96a, ed. Soncino, p. 610).
Duhul Sfânt. Sau Spiritul Sfânt. Iudeii erau familiarizaţi cu termenul acesta. David se rugase: ,,Nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!” (Psalmii 51,11). Isaia spunea că Israel ,,a turburat ,,Duhul” cel Sfânt” al lui Dumnezeu (Isaia 63,10.11) şi se referea la ,,Duhul Domnului Dumnezeu” care urma să Se odihnească asupra lui Mesia (cap. 61,1). Ioan pare să nu fi subliniat botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 19,2-6). Pentru înţelesul acestei expresii vezi la Matei 1,18.
Foc. Focul şi apa sunt două mari mijloace naturale de curăţire şi este potrivit ca amândouă să fie folosite cu privire la renaşterea inimii. La fel, ele sunt cele două mijloace cu ajutorul cărora Dumnezeu a curăţat sau va curăţa pământul acesta de păcat şi de păcătoşi (2 Petru 3,5-7). Dacă oamenii se agaţă în mod stăruitor de păcat, cândva vor fi mistuiţi de foc împreună cu el, cu cât mai bine este de a îngădui Duhului Sfânt să îndeplinească lucrarea curăţitoare acum, în timp ce punerea la probă încă mai dăinuieşte! Un om va fi sau curăţat de păcat sau curăţat împreună cu el. Pavel spunea: ,,Focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Corinteni 3,13).
Sensul în care Hristos urma să boteze cu foc nu este sigur. S-ar putea ca afirmaţia aceasta să fi arătat către Ziua Cincizecimii când ucenicii au fost botezaţi cu Duhul Sfânt sub simbolul focului (Fapte 2,3,4). Iarăşi, s-ar putea referi la focul zilei de apoi, aşa cum s-ar putea înţelege din natura paralelă a lui Matei 3,12 (vezi la v. 12). S-ar putea referi la harul lui Dumnezeu curăţitor de suflet. Sau, iarăşi, s-ar putea referi la încercările de foc despre care Petru spune că vor pune la probă pe creştin (1 Petru 4,12; cf. Luca 12,49.50). Poate că cuvintele lui Ioan Botezătorul cuprind mai mult decât un singur aspect al simbolismului Bibliei în legătură cu focul.