28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Duceţi-vă. Versetele 19 şi 20 constituie marele Act de împuternicire al bisericii creştine. În cuvântul ,,voi”, Hristos cuprindea pe toţi credincioşii până la sfârşitul timpului (vezi DA 822; cf. 819).
Ca ucenici, cei unsprezece fuseseră învăţăcei în şcoala lui Hristos; acum, ca apostoli, ei erau trimişi să-i înveţe pe alţii (vezi la Marcu 3,14). Pentru comentariul amănunţit asupra răspunderii credincioşilor de a împărtăşi credinţa lor, vezi la Matei 5,13-16; Luca 24,48.
Deci. [,,Drept aceea”, G. Gal.]. Adică, în vederea ,,puterii” la care se făcuse referire în v. 18.
Faceţi ucenici din toate Neamurile. [,,Învăţări toate naţiunile” KJV]. Literal, ,,faceţi ucenici din toate naţiunile”, incluzând atât pe iudei, cât şi Neamurile din fiecare naţiune (cf. Romani. 1,16; 2,10). Comparaţi aceasta cu marea făgăduinţă că Evanghelia împărăţiei urma să fie ,,propovăduită în toata lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor” (vezi la Matei 24,14). Însărcinarea aceasta este uneori pomenită ca fiind ,,actul de împuternicire al misiunilor externe”. Creştinismul a fost prima religie care şi-a asumat un caracter cu adevărat internaţional. Religiile păgâne erau în cea mai mare parte lipsite de zel şi activitate susţinută. Ele erau în primul rând naţionale în caracter şi nu se străduiau sa facă convertiţi din alte grupe naţionale. Însărcinarea Evangheliei elimină în mod efectiv graniţele naţionale şi oameni din toate naţiunile se găsesc membri ai unei mari frăţietăţi în care ,,nu este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici slobod, nu este nici parte bărbăteasca, nici parte femeiască, ci toţi sunt una în Hristos Isus “ (Galateni 3,28; cf. Coloseni 3,11). Creştinismul nimiceşte în mod eficient orice stavile de rasă, naţionalitate, societate, economie şi obicei social. În ce priveşte succesul creştinismul depinde de desfacerea lui de toate particularităţile naţionale, formele de cârmuire, instituţiile sociale şi de tot ceea ce este de un caracter pur local.
Botezându-i. Vezi la Matei 3,6; Marcu 16,16. În numele. Aceasta ar putea sa însemne în familia lui Dumnezeu sau pe temeiul autorităţii date de El, etc. Tatălui. Pentru însemnătatea acestui titlu, vezi cap. 6,9. Fiului. Pentru însemnătatea titlului de ,,Fiu” aşa cum este aplicat la Hristos, vezi la Marcu 2,10; Luca 1;35. Cu privire la Isus ca Fiu al Omului, vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10.
Sfântului Duh. Vezi la cap. 1,18. Pentru slujba şi lucrarea Duhului Sfânt, vezi Ioan 14,16-18; 16,7-14. Natura Duhului Sfânt este un mister divin, un mister asupra căruia Inspiraţia n-a găsit că este înţelept să vorbească. Asupra acestui subiect speculaţia este zadarnica.