28:13 şi le-au zis: Spuneţi aşa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.
Ucenicii Lui au venit noaptea. Dacă acuzaţia aceasta ar fi fost adevărată, preoţii, oamenii care o fabricaseră, ar fi fost probabil cei dintâi care să ceară o pedeapsă aspră pentru ostaşii implicaţi în presupusul caz de neglijenţă. În schimb, ei i-au răsplătit cu generozitate pe ostaşi. În plus, faptul că ucenicii nu au crezut nicidecum, în ciuda repetatelor relatări ale învierii (Marcu 16,11; Luca 24,11; Ioan 20,24.25), elimină cea mai slabă posibilitate ca ei să fi putut concepe un complot de a îndepărta trupul şi să vestească public că Isus înviase. De asemenea, panica extremă care pusese stăpânire pe ei în grădina (Matei 26,56) şi teama lui Petru de a fi descoperit în timpul procesului (v. 69-74), înlătura posibilitatea ca vreunul dintre ei să fi îndrăznit să treacă de paznicii romani, chiar dacă dormeau, să rupă sigiliul roman, să răstoarne piatra şi să ducă de acolo trupul lui Isus.
Pe când dormeam noi. Moartea era pedeapsa romana pentru îngăduirea ca un deţinut să scape. Ştiind aceasta, straja nu ar fi fost atrasă să doarmă. În plus, este aproape de neconceput ca toţi soldaţii să fi adormit în acelaşi timp şi să fi rămas adormiţi în timpul îndepărtării pietrei şi a trupului lui Isus. În cele din urmă, daca ostaşii ar fi dormit când a fost luat trupul, cum puteau să ştie cine l-a luat? Din toate punctele de vedere povestea inventată de conducătorii iudei prezintă dificultăţi imposibile. Ea se contrazice pe ea însăşi.