27:60 şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.
Un mormânt nou al lui însuşi. Luca (cap. 23,53) lămureşte că nimeni nu mai fusese înmormântat în mormântul acela. Faptul că Iosif poseda acest mormânt atât de aproape de Ierusalim sugerează ca Arimatea nu mai era locul lui de reşedinţă. Ea era probabil cetatea lui de naştere, locul unde familia lui poseda pământ.
Săpase. Peşteri naturale şi morminte săpate în stâncă abundă în vecinătatea Ierusalimului. Ele erau locurile obişnuite de îngropăciune în Palestina din vechime. Intrând intr-un mormânt tipic, probabil se găsea o scobitura în pereţii fiecărei laturi, în care erau depuse trupurile. Adesea era o mica încăpere dincolo de partea principală a mormântului unde erau adunate oasele generaţiilor anterioare, pentru a face loc noilor sosiţi la mormânt. Darul generos al lui Iosif, constând dintr-un loc de îngropăciune, a rezolvat o problema pentru care ucenicii nu aveau nici o soluţie.
A prăvălit o piatră mare. Probabil o piatră asemănătoare la formă cu o piatra de moară, aşa fel plasată încât prin rostogolire să intre intr-un locaş pentru a închide uşa mormântului.