27:58 El s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.
S-a dus la Pilat. Nicodim s-a dus să cumpere mirodenii pentru îmbălsămarea trupului lui Isus (vezi la Ioan 19,39.40), probabil în acelaşi timp Iosif s-a dus să îl vadă pe Pilat. Timpul era scurt, întrucât sarcina trebuia împlinită înainte de apusul soarelui (vezi la Matei 27,57). Trebuie să se fi cerut curaj pentru a ieşi în faţă şi a manifesta simpatie pentru un om care fusese condamnat şi executat ca tratator al Romei şi care fusese stigmatizat de cea mai înaltă curte iudaică ca hulitor. Curajul lui Iosif şi al lui Nicodim străluceşte şi mai puternic în contrast cu laşitatea ucenicilor.
A cerut. Cam în acelaşi timp conducătorii iudei au venit la Pilat cu cererea ca trupul lui Isus şi al celor doi tâlhari să fie date jos de pe cruce înainte de Sabat (Ioan 19,31). Legea lui Moise cerea ca trupurile criminalilor spânzuraţi să fie îndepărtate înainte de apusul soarelui (Deuteronom 21,22.23). Ar fi fost considerat ca deosebit de jignitor ca trupurile să rămână pe cruce în timpul Sabatului, mai ales având în vedere faptul că acest Sabat era ,, zi mare” (Ioan 19,31.42). Comparaţi Iosif, Război, iv 5.2 (317, 318). În cursul normal al lucrurilor, lui Isus, ca trădător al Romei, i s-ar fi făcut o înmormântare dezonorantă în câmpul rezervat pentru cei mai josnici criminali (vezi DA 773).
Pilat a poruncit. Înainte de a dispune ca Iosif să aibă grijă de trupul lui Isus, Pilat a obţinut de la sutaş confirmarea oficială a morţii Lui (Marcu 15,44.45). Era ceva neobişnuit ca o persoana crucificată să moară în decurs de şase ore. De obicei agonia morţii continua mult mai multe ore, uneori mai multe zile.