27:51 Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
Perdeaua. Perdeaua care despărţea Sfânta de Sfânta Sfintelor (vezi la Exod 26,31-33; 2 Cronici 3,14). Accesul la Sfânta Sfintelor era restrâns la marele preot, iar el putea să intre numai o dată pe an. Sfâşierea perdelei şi lăsarea liberă la vedere a locului până atunci sacrosanct, era semnalul Cerului că serviciul tipic se sfârşise – tipul şi antitipul se întâlniseră. Lucrul acesta a avut loc la ceasul sacrificiului obişnuit de seară, când preotul era gata să junghie mielul arderii de tot zilnice. Timpul era probabil 2,30 după amiaza, sau cam pe la “ceasul al nouălea” potrivit cu calculul iudaic (vezi Note adiţionale la capitolul 26, nota 1; cf. DA 756, 757; GC 399).
De sus. Indicând că nu a fost făcută de mâini omeneşti.