27:20 Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
Au înduplecat noroadele. Eforturile conducătorilor de a influenţa decizia gloatei nechibzuite au constituit dovada absolută a nesincerităţii acuzaţiilor lor contra lui Isus. Mare parte din sprijinul popular al lui Isus venise din Galileea şi Perea, unde lucrase recent, şi peregrinii din aceste regiuni dormiseră probabil în afara cetăţii şi încă nu intraseră în cetate la ora aceasta timpurie. Un lucru de care se temeau foarte mult conducătorii era o încercare din partea unor asemenea peregrini favorabili ca să-L elibereze pe Isus (vezi la cap. 26,59). Aceşti conducători vicleni intenţionau ca problema să fie rezolvată înainte de a fi făcută o astfel de încercare. Gloata din Ierusalim, pe care Iosif o descrie adesea ca răzvrătită, era cu totul sub stăpânirea conducătorilor religioşi. Pilat anticipa că unii din prietenii lui Isus urmau să vorbească în favoarea deţinutului. Se pare că el nu ştia că mulţimea din faţa scaunului lui de judecată era formată în cea mai mare parte, dacă nu în totalitate, din oameni care erau nefavorabili sau cel puţin indiferenţi faţă de Isus. Pentru motivul acesta, trucul lui Pilat a dat greş, fără îndoială spre marea lui surpriză şi întristare.
Ceară. Literal, ,,sa ceară pentru sine”. Conducătorii au propus eliberarea unui om vinovat chiar de crime – fiind un fals Mesia – şi L-au acuzat pe Isus (vezi la v. 16) urgentând condamnarea adevăratului Mesia! Pentru a spune lucrurile altfel, dacă Isus ar fi fost în realitate Mesia politic pe care îl aşteptau şi dacă El S-ar fi făcut împărat al iudeilor şi ar fi condus naţiunea la revolta contra Romei, fără îndoială că ei ar fi alergat cu grămada sub steagul Lui!