27:11 Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: Eşti Tu Împăratul Iudeilor? Da, i-a răspuns Isus, sunt.
Isus S-a înfăţişat [,,Isus a stat”, KJV]. Matei reia naraţiunea începută în v. 2 (vezi comentariul acolo), după ce o întrerupsese pentru a relata ceea ce a făcut Iuda la sfârşitul judecaţii din timpul zilei înaintea Sinedriului (vezi la v. 3). Membrii Sinedriului au refuzat să intre în sala de judecată ca nu cumva să se întineze şi să nu poată fi în stare să mănânce Pastele (Ioan 18,28).
Dregătorul. [,,Guvernatorul”, KJV]. Vezi la v. 2.
Eşti Tu. Cuvântul tradus ,,Tu” este în poziţia emfatică, implicând că Pilat nu putea să creadă că o persoană ca Isus putea să fie un revoluţionar turbat, aşa cum lăsaseră iudeii să se înţeleagă în acuzaţiile lor contra lui (Luca 23,2.5.14). Luca (cap. 23,2) relatează o întreită acuzaţie pe care Caifa a proferat-o contra Lui: agitaţie răzvrătitoare, oprirea de a plăti impozitele şi pretenţia la un tron regal. Numai Ioan (cap. 18,28-38) dă o relatare mai mult sau mai puţin extinsa a primei judecaţi înaintea lui Pilat şi substratul pentru întrebarea expusa aici în chip brusc de către scriitorii sinoptici.
Da,... sunt [,,Tu zici”, KJV]. Echivalent cu ,,Da” (vezi la cap. 26,64). În tot cursul judecaţii Sale, fie înaintea iudeilor fie înaintea lui Pilat şi a lui Irod, singurele întrebări la care Isus a răspuns au fost acelea care erau legate de mesianitatea Lui. El a pretins că este atât Fiul lui Dumnezeu, cât şi Împăratul iudeilor (Matei 28,63.64; Ioan 18,33-36). Întâia pretenţie a fost considerată blasfemie de către iudei şi a doua un act de trădare al Romei.