26:63 Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
Isus tăcea. [,,Rămânea în pace”, KJV]. Sau ,,stăruia să tacă”. El a refuzat stăruitor să vorbească. Caracteristica aceasta fusese subiectul profeţiei timp de peste şapte secole (Isaia 53,7).
Te jur. Caiafa a cerut ca Isus să răspundă sub jurământ la întrebarea pusă Lui acum. În ciuda mărturiei tuturor martorilor mincinoşi, Sinedriul încă nu avea un cap de acuzaţie împotriva lui Isus. Caiafa nădăjduia să Îl facă pe Isus să Se acuze El Însuşi. Chiar şi aceasta era ilegal. Un om nu putea sa fie condamnat pe propria sa marturie (vezi Note adiţionale la sfârşitul capitolului, nota 2; vezi la v. 59).
Dumnezeul cel viu. Caiafa pretindea că aduce pe Hristos înaintea barei justiţiei lui Dumnezeu.
Hristosul. Adică, Mesia (vezi la cap. 1,1). Isus evitase să ridice o pretenţie directă că este Mesia sau Hristosul, poate în parte datorită faptului că în fantezia populară Mesia urma să conducă pe iudei într-o revolta armată împotriva Romei. Isus interzisese ucenicilor Săi să ridice pretenţia aceasta cu privire la El (cap. 16,20). Aceasta nu era prima dată când întrebarea Îi fusese pusă lui Isus (vezi Ioan 10,24).
Fiul lui Dumnezeu. Vezi la Luca 1,35. Isus Se referea de obicei la Sine ca ,,Fiul Omului” (vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10). Expresia ,,Fiul Celui Binecuvântat” (Marcu 14,61) este o perifrază folosită de obicei pentru a evita rostirea numelui divin. Vezi Note adiţionale la Ioan 1.