26:5 Dar ziceau: Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.
Nu în timpul praznicului. Sentimentul popular în mijlocul mulţimilor adunate în Ierusalim pentru a sărbători Paştele, evenimentul care marca întâia eliberare a lui Israel ca naţiune, era puternic în favoarea proclamării lui Isus ca Împărat–Mesia (vezi la v. 4). N-ar fi fost prudent, raţionau conducătorii, să se ocupe de Isus până când aceste mulţimi n-ar fi plecat din cetate. Dar, când deliberările lor ajunseseră la punctul acesta, Iuda a venit cu o propunere care aparent le-a schimbat planurile (v. 14,15). Se pare că Matei inserează aici naraţiunea ospăţului din casa lui Simon (v. 6-13), care a avut loc în Betania, în timp ce preoţii şi Fariseii erau în şedinţă în palatul lui Caiafa în Ierusalim, ca explicaţie a schimbării de planuri. După mustrarea primita la ospăţ, Iuda s-a dus direct la palat şi acolo a făcut aranjamentul trădării lui Isus.
Turburare. Vezi la v. 4. Aceasta a fost probabil sâmbătă noaptea înainte de răstignire (vezi la
v. 3). Ziua următoare a fost martoră la marea demonstraţie populară care-L aclama pe Isus, Împărat-Mesia, când a intrat în Ierusalim în triumf (vezi la cap. 21,1-11; DA 570-572). Fără îndoială, când preoţii au pornit să-L întimpine pe Isus pe creasta Muntelui Măslinilor şi-au dat seama că bănuielile lor cele mai rele s-au împlinit (vezi DA 578, 580, 581).