26:25 Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, şi I-a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Da, i-a răspuns Isus, tu eşti!
Iuda. Vezi la Marcu 3,19. Iuda nu auzise cele spuse de Hristos cu privire la el ca fiind trădătorul (vezi la Matei 26,23). În confuzie, el tăcuse în timp ce ceilalţi întrebau: ,,Nu cumva sunt eu ?” şi tăcerea lui l-a făcut să fie remarcat (DA 654).
Da, … tu eşti. [,,Tu ai spus”, KJV]. Vezi la v. 21. Afirmaţia aceasta era un fel indirect, poate uşor ambiguu, de a zice “Da” (cf. v. 64). Ceilalţi ucenici, cu excepţia posibilă a lui Ioan (vezi Ioan 13,25-27), n-au prins importanta afirmaţiei finale a lui Isus către Iuda (vezi Ioan 13,28). Dar Iuda şi-a dat seama pe deplin că Isus îi înţelesese secretul şi a plecat imediat pentru a treia lui consfătuire cu conducătorii iudei (Ioan 13,31; DA 654, 655).