26:17 În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?
Ziua întâi [Pregătirea pentru Paşte, Matei 26,17-19 = Marcu 14,12-16 = Luca 22,7-13. Comentariu major: Matei]. Marcu face observaţia în plus că era ,,ziua întâia a praznicului Azimilor, când jertfeau Paştele” (Marcu 14,12 ). Luca identifică ziua ca fiind timpul “în care trebuia jerfite Paştele”. Denumirea ,,ziua întâia a praznicului Azimilor”, pentru ziua când Paştele era jertfit, este oarecum neobişnuită. În mod normal, ziua de 14 Nisan este desemnată ca ziua pentru jertfirea mielului Pascal şi ziua de 15 Nisan, ca ziua întâia a Azimilor (Levitic 23;5.6; vezi vol. II, p.105). Din cauza strânsei legături dintre Paşte şi Praznicul Azimilor, cei doi termeni erau uneori folosiţi unul în locul altuia, iar întreaga sărbătoare, numită prin unul sau altul dintre cele doua nume (vezi Talmud Pesahim 5, ed. Soncino, p. 15-17; cf. Iosif, Antichităţi ii 15.1 [ 315-317 ]).
Incidentul de faţă a avut loc joi. Cu privire la legătura dintre acest eveniment şi Paşte, şi pentru aparenta discrepanţă dintre scriitorii sinoptici şi Ioan cu privire la data Paştelui, vezi Note adiţionale de la sfârşitul capitolului, nota 1.
Azimilor. Vezi la Exod 12,8; Levitic 23,6, Numeri 28,17; Deuteronom 16,3.8; vezi vol. I, p. 709, vol. II, p. 108.
Ucenicii au venit. Capul gospodăriei avea răspunderea de a face aranjamente pentru celebrarea Paştelor, aşa cum avea pentru toate celelalte interese religioase ale familiei. El era, intrun anumit sens, preotul familiei. Fiind, din punct de vedere spiritual, ,,membri ai familiei lui Isus” (DA 349), ucenicii s-au adresat în mod natural Lui pentru instrucţiuni cu privire la pregătirea lor pentru Paşte. Pe cât se pare, era joi dimineaţa, 13 Nisan, când ei au venit la Isus (vezi Note adiţionale la sfârşitul capitolului, nota 1), deoarece ei au serbat Paştele împreună în aceeaşi noapte (vezi Matei 26,17; Marcu 14,12.16-18; Luca 22,7.8.13-15).
Unde vrei�? Se pare că nici ucenicii cei mai intimi ai lui Hristos (Luca 22,8; cf. DA 292) încă nu ştiau în amănunt, cel puţin, ce planuri avea Isus pentru cina Paştelor. Pare evident, deci, că Iuda nu cunoştea nici el nimic. Fără încetare, de la întâia lui legătură cu Sinedriul, sâmbătă noaptea trecută (vezi la Matei 26,3.5) şi mai ales de la al doilea contact al său cu ei, care probabil a avut loc marţi noaptea (DA 645, 655, 716, 720), Iuda căuta un prilej nimerit pentru a-L trăda pe Hristos (vezi la v. 16). Unii au sugerat că situaţia aceasta poate ar fi explicat faptul că Isus a aşteptat până aproape în ultimul moment înainte de a face aranjamente pentru Paşte. Totuşi, chiar şi atunci, instrucţiunile pe care El le-a dat lui Petru şi Ioan, erau de aşa natura încât nici ei şi nici restul celor doisprezece nu ştiau unde vor celebra Paştele. Numai ceva mai târziu în aceeaşi zi, la reîntoarcerea lui Petru şi a lui Ioan, toţi au ştiut unde urmau sp fie, iar Iuda ar fi avut puţin timp de a face planuri pentru trădarea lui Isus în mâna conducătorilor în timpul orei liniştite pe care El a petrecut-o cu ucenicii Săi în odaia de sus. Precauţiunile acestea poate au fost luate deoarece Isus a ales să nu fie molestat în timpul ocaziei aceleia sacre, ultima dată când El urma să fie împreună cu cei doisprezece, deoarece avea să le dea instrucţiuni foarte importante.
Paştele. Vezi Note adiţionale la sfârşitul capitolului. Nota 1.