25:2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
Cinci. Pe cât se pare nu este dată nici o însemnătate numărului cinci, cum nu este dată nici numărului zece (vezi la v.1). Erau doar două categorii de tinere în grup. Deosebirea dintre cele două grupe devine aparentă pe măsură ce naraţiunea înaintează şi, de fapt, constituie punctul distinctiv al parabolei.
Nechibzuite. [,,Nebune”, G. Gal.]. Cele cinci fecioare nechibzuite nu sunt făţarnice (COL 411). Ele sunt ,,nechibzuite” datorită faptului că nu s-au predat lucrării Duhului Sfânt. În privinţa aceasta ele seamănă cu ascultătorii reprezentaţi prin terenul cu piatra (COL 411; vezi la cap. 13,5) şi cu omul fără haină de nuntă (vezi la cap. 22,11-14). Ele sunt atrase de Evanghelie, dar egoismul împiedică adevărul să prindă rădăcini adânci în viaţa lor şi să aducă roada unui caracter creştin (vezi la Ezechiel 33,32; Matei 7,21-27. Ei vor fi printre cei care răspund la strigatul de ,,pace şi siguranţă�
”(vezi EW 282; PP 104; vezi la 1 Tesaloniceni 5,3; cf. Ieremia 6,14; 8,11; 28,9; Ezechiel 13,10.16).