2:4 A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.
Preoţii cei mai de seamă. Probabil marele preot în funcţie şi preoţii în viaţă care mai înainte deţinuseră funcţia aceea, toţi fiind numiţi şi mai apoi demişi de Irod însuşi. În cursul domniei sale de aproape 33 de ani, Irod a numit în totul nouă mari preoţi în aceasta sfântă slujbă, care la origine fusese intenţionată să fie ereditară şi pentru viaţă (Exod 28,1; 40,12-15; Levitic 21,16-23; Numeri 16,40; 17; 18,1-8; Deuteronom 10,6). Simon, fiul lui Boethus, se poate să fi fost mare preot la data aceea (Iosif, Antichităţi XV 9.3), sau Matia, sau Ioazar, ginere şi respectiv fiu al lui Boethus, care au urmat lui Simon în rapidă succesiune (ibid., XVII. 4.2; 6.4; 13.1). Alţii sugeraseră că ,,marii preoţi” (,,preoţii cei mai de seamă”) erau căpeteniile celor 24 de cete (vezi la Luca 1,5). Grupul convocat de Irod pare să fi fost oameni învăţaţi ai naţiunii, care cel mai probabil ar fi avut informaţiile pe care el le dorea.
Cărturarii. Oamenii aceştia sunt adesea numiţi jurişti (Matei 22,35; Marcu 12,28) sau ,,învăţaţi ai Legii” (Luca 5,17.21). Ei erau oameni învăţaţi a căror datorie era să studieze, să păstreze, să copieze, să interpreteze şi să dezvolte Legea sau scrierile sfinte (vezi p. 55; vezi la Marcu 1,22).
A căutat să afle. [,,Le-a cerut”, KJV; ,,cercetă”, G.Gal.]. Sau ,,a cercetat”, forma verbului în textul grec implicând faptul că Irod cerceta stăruitor. Pe cât se pare preoţii evitau un răspuns direct. Irod a trebuit să-l scoată de la ei. Înţelepţii probabil se referiseră la studierea Scripturilor ebraice şi dacă lucrurile stăteau aşa, Irod putuse, pe bună dreptate, să presupună că învăţătorii Legii trebuiau să fi cunoscut mai mult decât păreau să cunoască. În nici un caz ei nu erau atât de necunoscători cum pretindeau că sunt, fie cu privire la profeţiile însăşi fie la evenimentele recente care arătau spre împlinirea lor. Fără îndoială, ei aveau cunoştinţă de vedenia lui Zaharia (Luca 1,22), sau de relatarea păstorilor (vezi la Luca 2,17) şi de profeţia lui Simeon (Luca 2,27.28.34.35). Dar mândria şi invidia închiseseră uşa inimii lor faţă de lumină, deoarece Dumnezeu îi trecuse cu vederea în favoarea unor păstori neciopliţi şi a unor păgâni necircumcişi, aşa cum credeau ei. Ei declaraseră că relatările erau manifestări de fanatism şi nevrednice de atenţie (vezi DA 62,63).
Unde trebuia să se nască Hristosul. Aici Irod caută să se asigure cu privire la locul naşterii lui Hristos, cum mai apoi, de la magi, de timpul ei (v. 7).