2:23 A venit acolo, şi a locuit într-o cetate, numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.
Nazaret. Un mic orăşel provincial la 88 mile la nord de Ierusalim, la jumătatea distanţei (15 mile) între capătul de jos al Mării Galileii şi Mediterana, aproximativ cam în acelaşi loc unde este modernul En-Naşirah. Vechiul sat era probabil situat pe panta apuseană care se ridică din şesul depresiunii înconjurate de vârfuri de dealuri. Depresiunea are forma unei pere cu dimensiunea cam de o milă transversal, cu gâtul perei îndreptat spre sud şi dând într-un defileu strâmt şi răsucit în câmpia Ezraelonului. Satul era situat la 1144 picioare mai sus de nivelul mării şi cam la 920 picioare deasupra câmpiei. El se găseşte pe teritoriul pe vremuri atribuit seminţiei Zabulon. Vezi ilustraţia din faţa p. 512.
Unii au dedus numele Nazaret de la o rădăcină însemnând ,,a proteja” sau ,,a păzi” şi-i dau sensul de ,,turn de pază”, o descriere corespunzătoare a aşezării lui la înălţime pe dealurile galileene. Alţii îl deduc de la o rădăcină care înseamnă ,,ramură” sau ,,mlădiţă”, care l-ar face un nume descriptiv care sugerează tufişurile păduroase dense de pe dealurile înconjurătoare. Forma originară a numelui şi astfel înţelesul lui, sunt incerte.
Aceasta este prima menţionare biblică a Nazaretului, care poate lăsa să se înţeleagă fie că era lipsit de însemnătate, fie că era inexistent în vremuri mai timpurii. Iosif nu-l include într-o listă de vreo 200 de oraşe şi sate din Galileea. Era proverbial pentru nelegiuirea lui chiar printre locuitorii Galileii (vezi la Luca 1,26).
De pe vârful dealului de deasupra oraşului se poate avea o vedere magnifică în toate direcţiile. Cam la 17 mile spre vest, se află apele albastre ale Mediteranei. Spre sud este câmpia întinsă şi fertilă a Ezraelonului, cu munţii Samariei dincolo de ea. La 5 mile spre răsărit se ridică Mt. Tabor şi în depărtare, dincolo de depresiunea Iordanului, platoul Galaad. Spre nord sunt Munţii Liban şi Anti-Liban şi maiestuosul Mt. Hermon cu vârful acoperit de zăpadă.
Prooroci. Faptul că nu se găseşte în VT nici o profeţie specifică semănând cu aceea la care se face referire aici, i/a determinat pe cercetătorii critici ai Bibliei să arate către această afirmaţie ca fiind o eroare şi deci o dovadă că Matei nu era inspirat. Totuşi, este demn de observat faptul că în cazuri anterioare în care Matei citează o anumită profeţie el vorbeşte despre ,,profetul” (cap. 1,22; 2,5,15,17). Folosirea din partea lui a formei plurale a cuvântului ,,profeţi” în cazul acesta lasă să se înţeleagă referirea nu la o anumită afirmaţie profetică, ci la mai multe, care luate laolaltă, duceau la concluzia exprimată aici (vezi la Ezra 9,11; Neemia 1,8). De asemenea, este posibil că Matei citează scrieri inspirate care nu au ajuns să facă parte din canonul Scripturii.
Nazarinean. Unii au sugerat că acest nume a fost derivat din evr. nazir, ,,nazireu” însemnând ,,un despărţit” şi că afirmaţia originară a lui Matei suna astfel: ,,El va fi numit Nazireu” (vezi la Numeri 6,2). Dar derivarea este extrem de nesigură. În plus, Isus evident nu era un Nazireu (Matei 11,19; Luca 7,33, 34; cf. Numeri 6,2-4). Rădăcina mai probabilă este nasar, de la care este derivat neşer, o ,,mlădiţă”, ,,rămurea” sau ,,lăstar”.
Neşer este tradus ,,Odraslă” în Isaia 11,1, o profeţie mesianică clară. Cuvântul mai obişnuit pentru ,,Odraslă” în profeţia mesianică este şemach (Ieremia 23,5; 33,15; Zaharia 3,8; 6,12). Este deci posibil ca derivarea lui Nazaret de la neser să fie corectă şi că profeţiile cu privire la Isus ca ,,Odraslă” puteau să fie aplicate potrivit la faptul că El a crescut în cetatea Nazaret (vezi la Deuteronom 18,15).
Alţii au văzut în afirmaţia lui Matei cu privire la Hristos ca Nazarinean o referire la ocara care a venit mai întâi asupra oraşului Nazaret şi mai apoi asupra lui Isus şi a ucenicilor lui. Atitudinea populară faţă de Nazaret este evidentă din Ioan 1,46; cf. cap. 7,52. Mesia urma să fie ,,dispreţuit şi lepădat de oameni” (Isaia 53.3; vezi şi Psalmii 22,6-8). Isus urma să apară nu ca un cârmuitor glorificat, ci ca un smerit om printre oameni. El nu urma măcar să fie cunoscut ca betleemit şi să aibă onoarea care I s-ar fi putut da ca cetăţean al cetăţii lui David. Fie soluţia aceasta, fie cea precedentă pentru această problemă ar părea să fie în acord cu Scriptura.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 AH 477 1, 2 DA 33, 59, 231
1–10 GC 315
1–23 DA 59–67
2 DA 62
3, 4 DA 61
5–8 DA 62
6 PK 697
9–11 DA 63
11 AH 481; CT 60; 7T 143
12–14 DA 64
16–18 DA 65
18 DA 32
19–23 DA 66