1:6 Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie;
Împăratul David. Chiar sub monarhia ebraică guvernarea lui Israel era, cel puţin în principiu,
o teocraţie (DA 737,738; vezi vol. II, p. 27) În calitatea de Cârmuitor suprem, Dumnezeu a căutat să îndrume politica naţională prin ambasadorii Săi, profeţii. David era responsabil faţă de conducerea divină şi căuta să menţină un spirit de adevărată umilinţă înaintea Domnului. Când a fost mustrat pentru un fel de purtare rea, el a dat pe faţă o atitudine de pocăinţă autentică. El şi-a recunoscut vina, a căutat iertare şi s-a decis din nou să asculte de glasul Domnului (2 Samuel 12,1-13; 24,10.17; Isaia 51,4.10; etc). Tocmai remuşcarea inimii lui David a făcut cu putinţă ca Dumnezeu să-l înalţe şi să-i dea prosperitate (vezi 1 Regi 3,6; 8,25; Isaia 57,15; Mica 6,8).
Solomon. Al doilea fiu al Bat–Şebei, născut după pocăinţa sinceră şi iertarea lui David (2 Samuel 12,13-24; 1 Regi 1,11-40).