1:24 Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa.
A luat la el. Vezi v.18,20. Când Dumnezeu a vorbit, Iosif a acţionat fără îndoială sau amânare. În faptul acesta, poate mai mult decât în oricare alt aspect al caracterului lui Iosif, este evident de ce a fost el corespunzător să fie protectorul pământesc al Mariei şi al fiului ei, Isus. Luând pe Maria acasă la sine, Iosif a acţionat pe temeiul credinţei. Un astfel de eveniment ca acela vestit de înger era necunoscut în analele experienţei omeneşti, dar Iosif credea că ,,la Dumnezeu totul este cu putinţă” (Matei 19,26; cf. Geneza 18,14; Iov 42;2; Ieremia 32,17; Zaharia 4,6; Luca 1,37; Romani 4,21).
Rolul lui Iosif era umil şi totuşi indispensabil, iar prompta lui conformare la instrucţiunile îngerului a însemnat o mare diferenţă, atât pentru Maria cât şi pentru opinia publică.