1:19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
Neprihănit. (,,Drept”, KJV; G. Gal.). Gr. Dikaios, care ar putea descrie pe cineva care este corect, ca cineva care observă regulile şi obiceiurile, sau neprihănit, ca fiind în acord cu ceea ce este drept. În NT dikaios este adesea folosit în sensul larg de corespundere la standardul divin. Astfel Zaharia şi Elisabeta (Luca 1,5.6), Simeon (Luca 2,25) şi Iosif din Arimatea (Luca 23,50) sunt toţi descrişi ca dikaios. Soţia lui Pilat se referea la Isus ca un ,,om drept”, Gr. dikaios (Matei 27,19). Din punct de vedere iudaic, un ,,om drept” era un strict păstrător al legilor lui Moise şi al tradiţiilor rabinice. Drept urmare, Iosif se poate să fi pus la îndoială dacă ar fi fost un lucru drept din punct de vedere moral ca el să se căsătorească cu cineva care părea că este o adulteră.
Nu voia. [,,Nevoind”, KJV; ,,nevrând”, G.Gal.]. Iosif şi-a domolit simţul său de dreptate prin îndurare faţă de presupusa vinovată. ,,Nu voia” să aducă Mariei şi mai multă ruşine şi suferinţă. Presupusa vină era împotriva sa. El ar fi putut din punct de vedere legal să ,,o lase” declarând simplu că ea nu-i plăcea (Matei 19,3.8; Marcu 10,4) fără a menţiona motivul pentru care făcea aşa ceva.
S-o facă de ruşine înaintea lumii. [,,Exemplu public”, KJV; ,,s-o vădească”, G.Gal.]. Faptul că Iosif a căutat să cruţe pe Maria de ruşinea unei judecăţi publice este dovada propriei sale integrităţi, ca şi a consideraţiei pe care o avea faţă de ea.
Şi-a pus de gând să o lase. [,,S-a gândit să o îndepărteze”, KJV; ,,Şi-a pus în minte s-o lase”, G.Gal.]. Sau ,,s-a hotărât să divorţeze de ea” (RSV). De la data logodirii ambele părţi erau legate legal una de alta şi ar fi putut fi despărţite numai prin divorţ (vezi la cap. 1,18; 5,27).