1:18 Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
Naşterea. [Vestirea către Iosif; Căsătoria lui. Matei 1,18-25. Vezi harta p. 214]. Poate Matei nu menţionează mai mult din circumstanţele din jurul naşterii lui Isus de cât erau necesare ca dovadă că venirea Lui constituia o împlinire a profeţiilor VT (vezi v. 22). În armonie cu scopul Evangheliei sale, Matei, în contrast cu Marcu şi Luca, a omis mare parte din latura interesului uman al vieţii lui Isus pentru ca el să se poată concentra asupra învăţăturilor lui Isus. (vezi p. 191)
Maria, mama Lui. Isus fusese făcut ,,într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8,3). Maria avea tot atât de multă nevoie de mântuire de păcatele ei ca şi oricare alt fiu sau altă fiică a lui Adam (Romani. 3,10.23). Există un ,,singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2,5).
Logodită cu Iosif. [,,Căsătorită cu Iosif”, KJV]. Adică logodită, sau angajată cu el. Atât Maria, cât şi Iosif locuiau în Nazaret (Luca 1,26.27; 2,4), ,,cetatea lor” (Luca 2,39), deşi, ca descendenţi ai lui David, ei considerau Betleemul căminul lor strămoşesc (vezi DA 66). Faptul că ei au găsit numai cu greu gazdă în Betleem sugerează că nici unul din ei nu avea atunci rude apropiate acolo. Atât Iosif, cât şi Maria erau din casa şi din neamul lui David (Matei 1,20; Luca 1,26.27; 2,4; vezi la Matei 1,16). Ei erau probabil membrii ai cercului restrâns care studia cu râvnă profeţiile şi aştepta venirea lui Mesia (DA 44, 47, 98). Dacă lucrurile stau aşa, cunoscând că timpul era aproape, ei, ca şi alţi membri ai acestui grup, se rugau fără îndoială ca Dumnezeu să grăbească venirea Lui (vezi Luca 2,25.26.38). Se pare că Iosif era văduv la data căsătoriei lui cu Maria. El avea cel puţin alţi şase copii (Matei 12,46; 13,55.56; Marcu 6,3; DA 90, 321; patru fraţi şi un număr nespecificat de surori sunt menţionaţi), toţi probabil mai mari decât Isus (DA 86,87. Vezi la Matei 1,25).
Înainte ca să locuiască ei împreună. [,,Înainte de a veni laolaltă”, KJV, ,,Înainte de a fi ei împreună”, G.Gal.]. Matei arătase deja că Iosif nu era tatăl lui Isus (v. 16). Aici, el reafirmă faptul. În cursul timpului logodnei viitoarea mireasă şi viitorul mire erau legaţi legal ca soţ şi soţie, deşi nu locuiau laolaltă (Deuteronom 22,23.24). Logodna constituia o legătură legală, un angajament solemn care putea să fie desfăcut numai pe căi legale, adică prin divorţ (vezi Mişna, Giţţin 8,9, ed. Soncino a Talmudului, p. 389; Kiddushin 3: 7,8, ed. Soncino a Talmudului, p. 318, 320).
S-a aflat însărcinată. [,,S-a aflat cu copil”, KJV; ,,S-a aflat având în pântece”, G.Gal.]. Vezi la Luca 1,26-28. Îngerul se arătase Mariei după logodna ei (Luca 1,26,27), dar înainte de a rămâne ea însărcinată (Luca 1,31,35). Cu privire la vizita îngerului la Maria, Iosif pare că n-a ştiut nimic decât mai târziu. Arătarea îngerului lui Iosif n-a avut loc decât atunci când el ştia deja că Maria era ,,însărcinată” (Matei 1,18.20).
Duhul Sfânt. Mai bine ,,Spiritul Sfânt”. ,,Duh” derivă dintr-un cuvânt vechi anglo-saxon. Expresiile traduse prin ,,Duhul Sfânt” şi ,,Spiritul Sfânt” (Luca 11,13, etc.) sunt identice în limba greacă. Duhul Sfânt este reprezentat ca Agentul prin care puterea creatoare şi dătătoare de viaţă a lui Dumnezeu este exercitată (cf. Geneza 1: 2; Iov 33,4; Ioan 3,3-8; Romani. 8,11; etc). Rolul Duhului Sfânt în naşterea lui Isus este mai clar exprimat de Luca decât de Matei (Luca 1,35). Chiar prin mijlocirea Duhului Sfânt ,,Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1,14) şi Fiul Mariei putea fi numit ,,Fiul lui Dumnezeu” (vezi la Luca 1,35).
Într-un efort de a discredita pe Isus ca Mesia, iudeii au fabricat ficţiunea că El era un copil nelegitim (Ioan 8,41; 9,29). Dar este demn de observat că învăţaţii iudei cei mai cultivaţi de astăzi recunosc că povestea aceea era o pură născocire. Joseph Klausner, de exemplu, spune că ,,nu există temei istoric pentru tradiţia ’naşterii nelegitime’ a lui Isus” (Isus din Nazaret, p. 26).
Întruparea lui Isus este un miracol sublim şi de neînţeles. El ,,avea chipul lui Dumnezeu” (Filipeni 2,6; Ioan 1,2), adorat de oştile cereşti şi aşezat pe tronul universului. Dar ca Împărat al slavei, El a ales să ,,predea sceptrul în mâinile Tatălui” (DA 22,23), ca să poată ,,pentru puţină vreme” să fie făcut ,,mai pe jos decât îngerii” (Evrei 2,7.8 RSV), ,,asemenea oamenilor” (Filipeni 2,7). Mai târziu, El urma să primească din nou ,,toată puterea” (Matei 28,18), să fie ,,întronat în mijlocul adorării îngerilor” (AA 38) şi să fie încoronat ,,cu slavă şi cinste” (Evrei 2,7 RSV; vezi şi Isaia 52,13-15). Taina întrupării, însă, este cu mult depăşită de taina iubirii care se pleacă şi care i-a dat naştere (Ioan 3,16; Romani. 5,8; Galateni 2,20; 1 Ioan 4,9). ,,Taina evlaviei” este marea taină a tuturor timpurilor (1 Timotei 3,16). Vezi la Filipeni. 2,7.8; vezi nota adiţională la Ioan 1.