9:19 O neam necredincios! le-a zis Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.
Necredincios. [,,Lipsit de credinţă”, KJV]. Adică, ,,fără credinţă” sau ,,necredincios”. Comparaţi aprecierea lui Israel de Dumnezeu de pe vremea lui Moise (vezi Numeri 14,27; Evrei 3,17-19). Nu pare probabil că Isus avea în minte pe tatăl băiatului demonizat când a spus aceste cuvinte, deoarece credinţa tatălui nu era singurul obstacol în calea vindecării fiului său. Deoarece ucenicii înşişi erau în primul rând de vină (vezi la Marcu 9,29) s-ar părea că Mântuitorul îi avea pe ei în minte în mod special. Dar El n-a dorit să-i distingă pe ei pentru mustrare în public şi în felul acesta nu i-a făcut obiectul direct al observaţiilor Sale. Totuşi, dacă ucenicii erau ,,necredincioşi”, cu atât mai mult gloata.
Până când? Aceste cuvinte lasă să se înţeleagă că Isus vorbeşte aici ca o fiinţă divină, cineva care luase temporar chip omenesc.
Vă voi suferi? Literal, ,,răbda” sau ,,susţine”. Moise a avut aceeaşi experienţă de repetate ori cu Israel în pustie (vezi Numeri 20,10).