7:3 Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.
Fără să-şi spele. Vezi la v. 2.
Cu mare băgare de seamă. [,,Adesea”, KJV]. Gr. pugme, literal, ,,pumn”; în forma folosită aici, ,,cu pumnul”. S-a sugerat că pugme aici ar putea să însemneze ,,cu pumn plin [de apă]”. Pot fi citate, de asemenea, dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea pukna, însemnând ,,viguros”, ,,sârguincios”, ,,adesea”.
Datina. Gr. paradosis, literal, ,,o predanie” sau ,,ceva predat”; de unde ,,o tradiţie” care este predată cuiva prin cuvântul gurii sau prin scris. După cum este folosit în Evanghelii paradosis se referă la cantitatea masivă de reglementări orale, rabinice, care s-a dezvoltat în jurul Torei (vezi la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1). Tradiţia rabinilor, era ţinta specială a atacurilor lui Isus asupra sistemului religios iudaic al vremii Sale. Cuvântul ,,tradiţie” înseamnă ,,ceea ce este predat [şi anume, de la învăţător la elev, sau de la generaţie la generaţie].”
În timp, tradiţia aceasta orală originară care avea intenţia să protejeze legea scrisă a VT, a ajuns să fie considerată mai sacră decât legea însăşi (vezi DA 395). Se presupune că, printr-o ascultare mecanică faţă de cerinţele tradiţiei orale, o persoană ar fi ţinut în mod automat legea scrisă inclusiv cele zece porunci. Cu alte cuvinte, dacă o persoană se conforma la litera interpretării tradiţionale a legii, nu avea nevoie să se preocupe de spiritul legii scrise. Acest sistem legalist reducea religia la o chestiune de forme şi alunga spiritul adevăratei închinări şi ascultări, fără de care un om Îi slujeşte lui Dumnezeu în zadar (vezi Ioan 4,23.24; cf. Marcu 7,7). Un sistem de neprihănire obţinut prin ,,faptele” Legii domina mai presus de planul mântuirii prin care Dumnezeu intenţiona ca oamenii să ajungă la neprihănirea care este căpătată prin credinţă (vezi Romani 9,31.32; 10,3)
Hristos a căutat să reaşeze toate instrucţiunile revelate ale lui Dumnezeu la locul lor cuvenit în gândirea şi viaţa poporului Său. El a căutat să acorde cuvintelor lui Dumnezeu prioritate faţă de cuvintele oamenilor. El a căutat să înlăture simplele forme externe ale religiei şi să cultive adevăratul spirit al religiei inimii.
Bătrânilor. Adică, ale rabinilor sau tâlcuitorilor legii mai bătrâni.