7:36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.
Să nu spună nimănui. Aşa cum atât de adesea Isus poruncise acelora pentru care fuseseră săvârşite minuni neobişnuite de vindecare (vezi Matei 8,4; 9,30; 12,16; cf. 17,9; Marcu 5,43, etc.; vezi la Marcu 1,44). În regiunea aceasta predominant păgână motivul Lui principal de a impune tăcere s-ar putea să fi fost dorinţa Sa de a evita trezirea unei nădejdi a populaţiei în general că lucrarea despre care, de acum, auziseră atât de mult, urma să fie repetată aici într-o mare măsură. Păgânii, în general, erau nepregătiţi să înţeleagă şi să aprecieze adevărata natură a soliei Sale, dar acolo unde a găsit în adevăr oameni dintre Neamuri care dădeau dovadă de mare credinţă, se pare că Isus le-a onorat credinţa.
Cu atât Îl vesteau mai mult. Comparativul dublu atrage atenţia la impresia cea mai adâncă cu putinţă asupra minţii mulţimii. Cât de imposibil trebuie să fi fost ca ei să păstreze tăcerea cu privire la cele mai mari întâmplări cunoscute cândva în istoria lui Israel! Cât de copleşitoare era dovada divinităţii lui Hristos!