7:34 Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: Efata, adică: Deschide-te!
Şi-a ridicat ochii spre cer. [,,Privind în sus”, KJV]. Aceasta este singura ocazie de vindecare cu privire la care este relatat că Isus Şi-a îndreptat privirile spre cer. El a făcut, totuşi, aşa, la hrănirea celor cinci mii când a binecuvântat pâinile şi peştii (vezi cap. 6,4), la învierea lui Lazăr (vezi Ioan 11,41) şi la rugăciunea Lui de mijlocire pentru ucenicii Săi (vezi Ioan 17). Pe cât se pare, în ocazia aceasta scopul acestui gest era de a îndrepta gândurile surdo-mutului la Dumnezeu şi la cer, pentru a-i arăta că vindecarea urma să vină numai prin putere divină.
A suspinat. Gr. stenazo, ,,a suspina” sau ,,a geme”. Aceasta nu era o parte a procesului de a comunica cu omul suferind, ci o expresie a propriei reacţii a lui Isus ca fiinţă omenească la suferinţa şi slăbiciunea omenească (vezi la Ioan 1,14). În surzenia şi vorbirea gângavă a omului El a văzut un tablou patetic al surzeniei inimilor oamenilor faţă de solia pe care El o purta şi al vieţii şovăitoare, fără rost, pe care oameni o duceau atât de des.
Efata. O expresie aramaică păstrată de Marcu (vezi la cap. 5,41), fără îndoială exact cuvântul pe care Isus l-a folosit cu ocazia aceasta.
Deschide-te. Referitor, natural, la urechile omului şi la refacerea auzului, Marcu traduce aici expresia aramaică în folosul cititorilor săi.