7:33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
L-a luat la o parte. Aşa cum a făcut mai târziu cu orbul din Betsaida Iulia (vezi cap. 8,22-26). Ambele ţinuturi erau locuite în mare parte de Neamuri (vezi la Matei 4,25) şi astfel pare probabil că omul acesta era şi el unul din Neamuri. Poate că Isus a luat pe surdo-mut deoparte din cauză că procedeul neobişnuit pe care l-a urmat la vindecarea lui ar fi putut să fie greşit înţeles de gloata lipsită de discernământ şi interpretat ca o formă de magie asemenea descântecelor săvârşitoare de miracole la păgâni.
I-a pus degetele. Literal, ,,şi-a vârât degetele” în urechile omului. S-a sugerat că prin acţiunea aceasta Isus căuta să transmită suferindului ideea că El era interesat de starea lui nefericită.
Scuipat. Deşi literatura veche păstrează numeroase exemple de folosire a salivei de către medici şi înfăptuitorii de minuni care credeau că ea este în stare să transmită sănătate din corpurile lor în cele ale pacienţilor şi astfel să aibă proprietăţi curative, nu este motiv aparent pentru care Isus a ales aici să vindece în felul acesta, atât de neobişnuit pentru El. Unii au sugerat posibilitatea că gestul acesta era doar o concesie pentru inevitabila ignoranţă şi greutate de pricepere a omului. Dar oricare va fi fost motivul, întregul procedeu urmat aici seamănă cu acela al vindecării orbului de la Betesda (vezi cap. 8,22-26).
I-a atins limba. Omul nu era numai surd, dar şi mut (vezi la v. 32) şi Hristos a atins ambele organe care aveau nevoie de vindecare.