7:32 I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.
I-au adus. Se pare că omul suferind nu a venit după propria lui voinţă, întrucât nu auzise niciodată de Hristos. Evident, credinţa prietenilor săi l-a adus la Hristos. Decapole era ţinutul în care Hristos îi vindecase pe demonizaţii din Gadara, care îşi îndepliniseră cu credincioşie şi zel însărcinarea de a vorbi semenilor lor păgâni despre Isus (vezi la cap. 5,19.20). Este posibil că prietenii surdo-mutului s-au hotărât să-l aducă la Hristos ca rezultat al lucrării oamenilor stăpâniţi pe vremuri de demoni.
Surd. Gr. kophos, literal, ,,tont”, ,,greoi de cap”; aici folosit cu referire la simţul auzului (vezi la Luca 1,22).
Mut. [,,Avea o piedică în vorbire”, KJV]. Omul acesta nu era absolut mut, deoarece atunci când a fost vindecat ,,a vorbit desluşit” (v. 35), lăsând impresia că înainte de a fi vindecat putea vorbi, deşi nu lămurit. Incapacitatea lui de a vorbi clar şi distinct se poate să fi fost un rezultat al surzeniei lui.