7:19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna? A zis astfel, făcând toate bucatele curate.
Inima lui. Adică, în mintea şi sufletul lui (vezi la Matei 5,8). Cu alte cuvinte mâncarea cu mâinile nespălate nu avea vreun efect moral asupra omului.
În pântece. Alimente necurate din punct de vedere ceremonial (vezi la vers 15) mergeau în stomac şi nu era nici un mijloc prin care necurăţia ceremonială care se presupunea că este ataşată de ele să fie asimilată în structura corpului.
Hazna. Gr. aphedron ,,privată” sau ,,toaletă”. Cuvântul nu se referă, aşa cum se presupune îndeobşte, la o parte a corpului omenesc.
Curăţind toate bucatele. Literal ,,făcând curate toate alimentele [gr. bromata, vezi la Luca 3,11].” În KJV această afirmaţie apare ca o parte din instrucţiunea lui Hristos şi pare să însemne că procesul de digestie şi eliminare are rezultatul de a ,,curăţa toate mâncărurile”. Textul grec, însă, lămureşte că acestea nu sunt cuvintele lui Hristos, ci mai degrabă ale lui Marcu şi că ele constituie comentariul lui la ce vrea să spună Hristos. În acord cu aceasta, este necesar să înţelegem expresia aceasta în legătură cu cuvintele ,,el le-a zis” din v. 18. În felul acesta ultima parte a v. 19 să zică, ,,[acesta le-a spus] făcând toate bucatele necurate” RSV – adică, indiferent dacă cel care le mănâncă săvârşeşte sau nu ritualul de abluţiune prescris. Acesta era însuşi subiectul problemei (vezi la v. 2).
În al doilea rând, ar trebui să se observe că în textul grec bromata, tradus ,,bucate” înseamnă simplu ,,ceea ce se mănâncă”, ,,hrană” şi cuprinde tot felul de alimente; el niciodată nu denotă carnea de animale spre deosebire de alte feluri de alimente. A limita cuvintele ,,curăţind toate bucatele” la alimentele din carne curată şi cea necurată folosită ca hrană şi a trage concluzia că Hristos a desfiinţat aici deosebirea dintre carnea curată şi cea necurată folosită ca hrană (vezi Levitic 11) înseamnă să ignorăm complet înţelesul textului grec.
În al treilea rând, contextul (v. 1-14, 20-23) se ocupă nu de necurăţia biologică, ci de necurăţia presupus atrasă de omiterea ritualului spălării (vezi la v. 15). Felul de hrană pe care o consumau ucenicii (v. 2,5) nu este luată în discuţie, ci doar felul în care ei mâncau (vezi la v. 2,5,15). Pretutindeni, Hristos se ocupă cu ,,problema poruncii lui Dumnezeu” faţă de ,,tradiţia oamenilor” (vezi la v. 5-15,19).Vezi la v. 21-23.