7:15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
Afară din om. Comentatorii în general pierd ideile din v. 15-23, aplicându-le la problema alimentelor din carne curată şi necurată aşa cum sunt deosebite în Levitic 11. Contextul face îndeosebi clar faptul că Isus nu punea în discuţie în nici un fel preceptele VT, ci mai degrabă tăgăduia valabilitatea tradiţiei orale (vezi la Marcu 7,3) şi aici în mod deosebit tradiţia, care declara hrana mâncată cu mâinile spălate necorespunzător (într-un sens ritual) devenea cauză de întinare (vezi la v. 2). Totdeauna şi exclusiv, Isus protesta contra ,,poruncilor omeneşti” (v. 7), în viu contrast cu ,,porunca lui Dumnezeu” (v. 8) aşa cum este prezentată în Scripturi. A aplica v. 15-23 la chestiunea mâncărurilor curate şi necurate înseamnă a ignora cu totul contextul. Dacă Isus ar fi eliminat la data aceasta distincţia dintre alimentele din carne curate şi necurate este evident că Petru mai târziu nu ar fi răspuns aşa cum a făcut la ideea de a mânca alimente din carne necurată (vezi la Fapte 10,9-18.34; 11,5-18).
Ar trebui să se scoată în evidenţă că problema în discuţie dintre Isus şi Farisei nu avea nimic de a face cu felul de hrană ce urma să fie consumată, dar numai cu felul în care ea urma să ei consumată – fie cu sau fără spălarea rituală (vezi la v. 2.3). În acord cu reglementările iudaice, chiar hrana care era curată după Levitic 11, ar fi putut fi considerată necurată datorită contactului cu persoane necurate (vezi la Marcu 6,43).
Ce iese. Pentru o listă de ,,lucruri” la care Se referă Hristos vezi v. 21-23. Aici Hristos afirmă că întinarea morală din călcarea ,,poruncii lui Dumnezeu” este de nemărginit mai mare însemnătate decât întinarea rituală, mai ales când aceasta din urmă este întemeiată pe ,,datina aşezată de oameni” (vezi la v. 7.8). Întinarea sufletului, zice Isus, este o problemă mult mai serioasă decât întinarea rituală a trupului, ocazionată de contactul cu persoane sau lucruri care sunt necurate din punct de vedere ceremonial.
Aceea îl spurcă. Vezi v. 21-23. Chiar în VT Dumnezeu afirmă în mod specific că nu-I plac doar formele cultului ritual (vezi Isaia 1,11-13; Mica 6,6-8) practicate ca un scop în ele însele.