6:4 Dar Isus le-a zis: Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.
Un proroc. Vezi la Geneza 20,7; Deuteronom 18,15.
Nu este dispreţuit. [,,Nu este fără onoare”, KJV]. Cuvintele lui Isus de aici par să fi fost un proverb îndeobşte cunoscut. Dacă proprii fraţi ai lui Isus nu credeau că El este Mesia (vezi Ioan 7,5) cum s-ar fi putut aştepta ca foştii Lui vecini să creadă?
În patria lui. Oamenii din Nazaret Îl cunoşteau bine (vezi la Luca 2,52). Toate contactele Lui zilnice cu ei mărturiseau despre desăvârşirea Lui de caracter şi lucrul acesta îi făcea să le pară rău deoarece îi aşezase pe ei într-o lumină nefavorabilă. În caracterul Lui exemplar ei nu văzuseră nimic care să-i atragă în mod deosebit, nimic ce ei ar fi apreciat sau considerat de valoare în realizarea scopurilor pentru care trăiau.
Între rudele lui. Chiar un an mai târziu fraţii Lui nu ajunseseră să creadă în El (vezi la Ioan 7,5), deşi s-au convertit după moartea şi învierea Lui (vezi la Fapte 1,14).