Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Marcu

Marcu 6:41


6:41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.

Binecuvântarea. [,,A binecuvântat”, KJV]. Gr. eulogeo, ,,a lăuda” sau ,,a invoca binecuvântări”. Ioan foloseşte cuvântul eucharisteo, ,,a fi recunoscător”, ,,a aduce mulţumiri” (cap. 6,11). Pare să fi fost ceva caracteristic cu privire la felul în care Hristos aducea mulţumiri (vezi Matei 15,36; 26,26) – ceva ce ucenicii fără îndoială au putut observa în timpul asocierii cu El. La Emaus, Isus a fost ,,cunoscut la frângerea pâinii” (Luca 24,35). Observaţi, de asemenea, că în fiecare caz Isus a luat pâinea în mâinile Sale, înainte de a aduce mulţumiri pentru ea. Dar partea esenţială a ,,binecuvântării” consta din recunoaşterea că hrana este un dar al lui Dumnezeu şi din mulţumirea pentru ea.

A frânt. Literal ,,a frânge de tot” sau ,,a frânge în bucăţi”.

Pâinile. Vezi la v. 38.

Dat. Literal, ,,a dat mereu”. Contextul sugerează că minunea a avut loc pe când pâinea era în mâinile lui Isus, între actul frângerii şi acela al înmânării ei ucenicilor. Isus niciodată nu a săvârşit vreo minune decât pentru a face faţă unei nevoi autentice ( vezi p. 209). Atâta vreme cât a fost nevoie, pâinea s-a înmulţit în mâinile Lui (cf. 1 Regi 17,16; 2 Regi 4,4-6).

Să le împartă. [,,Să le pună înaintea” ,KJV]. O expresie obişnuită pentru servirea unei mese. Fiecare din cei doisprezece ducea pâinile minunii în propriu său coş (vezi la v. 43) şi servea un anumit număr din grupele aranjate ,,cete, cete” ,,în rânduri” pe iarbă (vezi la v. 40). Cu coşurile goale ucenicii se reîntorceau la Hristos pentru a mai primi pâine şi, de fiecare dată când ei reveneau, El dădea mai departe pâini şi peşti. Aranjamentul ordonat al grupelor, serviciul ucenicilor şi provizia neistovită de pâini şi peşti a procurat bărbaţilor, femeilor şi copiilor atât cât au fost în stare să mănânce şi chiar mai mult, într-un scurt timp.

Doi peşti. Vezi la v. 38.