6:40 Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.
Cete. [,,În rânduri”, KJV]. Versetul 39 se referă în mod deosebit la organizarea fiecărei grupe [,,cete”] individual, în timp ce aici referirea este la aranjamentul ordonat al diferitelor cete în legătură una cu alta. Ordinea era vădită în aranjamentul persoanelor în cuprinsul fiecărui grup şi în aranjarea grupelor în sine.
De câte o sută şi de câte cincizeci. Aranjamentul ordonat al unei mulţimi atât de mari era probabil necesar pentru ca toţi să poată fi martori la minune, pentru a aprecia mai bine însemnătatea ei şi ca să se poată ajunge la toţi cu ,,pâinea…din cer” pe care ei aveau s-o primească.