5:6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat,
Când a văzut pe Isus. El şi tovarăşul lui se poate să se fi aflat pe pantele mai de jos ale muntelui care se lăsa abrupt în mare şi în felul acesta să fi observat corăbiile apropriindu-se. A alergat. Probabil cu intenţia de a-L ataca pe Isus şi pe aceia care Îl însoţeau, fără îndoială ţipând sălbatic în timp ce coborau spre ţărm.
I s-a închinat. La data când demonizaţii au venit la locul unde stătea Isus, ucenicii au fost cuprinşi de groază şi Mântuitorul era singur cu cei doi oameni stăpâniţi de demoni (DA 337). Cumva, se părea însă că ei îşi dădeau slab seama că se găsea aici un Prieten, nu un vrăjmaş (vezi DA 337,338) şi s-au plecat la pământ la picioarele lui Isus. Chiar prezenţa Lui părea adesea să impresioneze adânc chiar şi pe cei mai răi vrăjmaşi ai Săi (vezi la Matei 21,12.13; Ioan 2,15).