5:38 Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult.
Zarvă. Matei aminteşte în mod deosebit pe cei care cântau din fluier (gr. auletai tradus ,,menestreli” [,,cântăreţi ambulanţi în KJV], vezi cap. 9,23), care chiar şi astăzi participă la funeraliile orientale şi fac să răsune tonurile lor triste. Melodiile lor jalnice erau considerate, atunci ca şi acum, de cea mai mare însemnătate. Vestitul Rabi Iuda arată datoria unui israelit în cuvintele acestea: ,,Chiar şi cel mai sărac om din Israel [pentru funeraliile soţiei sale] trebuie să angajeze cel puţin două fluiere şi o femeie bocitoare” (Mişna, Kethuboth 4,4, ed. Socino a Talmudului, p. 266).
Se tânguiau. Aceasta se referă la tânguirea monotonă a bocitorilor angajaţi, care trebuiau să fie numeroşi dacă familia era bogată, aşa cum era în cazul acesta.