5:34 Dar Isus i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.
Credinţa ta. Isus dorea ca femeia să înţeleagă că credinţa era cea care adusese vindecare trupului ei chinuit, nu atingerea superstiţioasă. Dacă oamenii L-ar fi privit cu înfiorare superstiţioasă, aceasta ar fi zădărnicit chiar scopul pentru care erau săvârşite minunile Sale (vezi la cap. 1,38). O afirmare publică din partea Lui că credinţa era ceea ce adusese vindecare urma să înlăture în mod eficient vestea că vindecarea fusese obţinută prin magie. Oricât de nedesăvârşită s-ar fi putut să fie credinţa femeii, ea era, totuşi, credinţă autentică, o credinţă proporţională cu cunoştinţa şi înţelegerea ei limitată a voii şi căilor lui Dumnezeu.
Du-te în pace. Vezi la Ieremia 6,14. Femeia trebuia să meargă, având ,,pace” a trupului şi ,,pace” a sufletului (vezi la Marcu 2,5.10), în bucuria primirii ei de către Dumnezeu, aşa cum era mărturisită prin sănătatea primită.
Fii tămăduită. Adică, ,,continuă să fii sănătoasă”. Nu trebuie să se presupună că vindecarea a avut loc în acest moment, aşa cum au dedus unii şi nu mai înainte, deoarece femeia ştia deja că fusese vindecată (vezi la v. 29) şi Isus deja simţise că puterea de vindecare se transmisese de la El (vezi v. 30).