5:32 El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
El se uita. Mai bine, ,,El stăruia să privească”. Isus pare să nu o fi identificat pe femeie de îndată, probabil pentru a-i da ocazia să vorbească ea mai întâi. Mai multe motive pot fi prezentate pentru faptul că nu a lăsat pe femeie să se furişeze şi să plece în linişte, neobservată: 1) Ca şi cu credinţa sutaşului (vezi la Luca 7,9), Isus dorea ca credinţa femeii să fie un exemplu pe care să-l urmeze şi alţii. 2) El dorea ca ea să ducă cu sine bucuria dăinuitoare de a şti că fusese observată şi recunoscută personal de Isus. 3) El dorea să şteargă din mintea ei orice gând superstiţios că vindecarea avusese loc ca rezultat al unei simple atingeri (vezi la Marcu 5,34). 4) Pentru propriul său folos, El dorea ca ea să recunoască binecuvântarea pe care o primise. A fi ,,tămăduită” (vezi v. 28) de boala ei, fără a fi ,,tămăduită” de boala păcatului s-ar fi dovedit doar un folos trecător.