5:2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
Din corabie. La o mică depărtare la sud de satul Kursi (vezi la v. 1) este o faleză abruptă care coboară brusc la un ţărm îngust (vezi la v. 13). Isus şi ucenicii se prea poate să fi debarcat la sud de această faleză, acolo unde ţărmul se lărgeşte şi înălţimile se retrag de la lac.
Morminte. Munţii din calcar din regiunea din jurul satului Kursi abundă în peşteri şi încăperi săpate în stâncă. Săpate în piatra de calcar relativ moale, odăi de felul acesta erau de obicei folosite ca locuri de îngropare în Palestina din antichitate.
Un om. Matei vorbeşte despre doi oameni (cap. 8,28). Se pare, însă, că unul era deosebit de fioros. La fel Matei vorbeşte de doi oameni orbi la Ierihon (cap. 20,30), unde Marcu (cap. 10,46) şi Luca (cap. 18,35) vorbesc doar de unul, probabil pentru vreun motiv asemănător. Este demn de observat că Matei, fără îndoială martor ocular al ambelor evenimente, menţionează doi oameni în fiecare caz. Cu privire la deosebirile dintre diferitele rapoarte din Evanghelii ale aceluiaşi incident vezi nota adiţională la Matei 3, nota 2. comparaţi cele de la Marcu 10,46; Luca 5,2; 7,3; nota adiţională la Luca 7.
Un duh necurat. Cu privire la natura posesiunii demonice vezi nota adiţională la capitolul 1.