5:20 El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
Să vestească. Gr. kerusso literal, ,,a vesti”; de unde ,,a proclama”. În scurta oră în cursul căreia Isus rămăsese cu aceşti oameni, se petrecuseră lucruri mari. Ei aveau de povestit o istorisire plină de inspiraţie şi, în intervalul dinainte ca oamenii să vină din cetate la Isus, fără îndoială că i-a învăţat adevărurile fundamentale ale naraţiunii Evangheliei. Când proclamau solia lor prin regiunea Decapole, ceea ce spuneau ei era confirmat de relatarea porcarilor, care trebuie să se fi răspândit prin toată vecinătatea Gherghesei (vezi la v. 1) cu viteza fulgerului. Oameni din tot locul trebuie să fi ascultat cu un viu interes când aceştia, pentru folosul cărora fusese săvârşit miracolul, au venit cu istorisirea Evangheliei. Propria lor reputaţie de mai înainte ca alienaţi mintal trebuie să fi fost cunoscută până departe (vezi Matei 8,28).
Decapole. Vezi p. 46. Diferitele cetăţi din Decapole fuseseră elenistice încă de pe vremea lui Alexandru cel Mare, dar fuseseră supuse de iudei sub Macabei. Ele au fost eliberate de sub stăpânirea iudaică de generalul roman Pompei, care a distribuit pământul la veteranii armatei sale.
Toţi se minunau. Când cei doi oameni, acum sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu, au povestit istorisirea lor, oamenii de pretutindeni ascultau cu surprindere şi uimire. Rezultatele lucrării lor ar trebui să aducă multă încurajare celor care poate şi-ar închipui că propria lor capacitate şi educaţie nu sunt îndestulătoare pentru a-i face în stare să dea mărturie eficientă pentru Hristos. Aceia care-L iubesc cu sinceritate pe Hristos şi a căror viaţă a fost transformată de puterea Lui, n-au nevoie decât să spună în mod simplu altora ,,tot ce a făcut Domnul” pentru ei (v. 19) şi oamenii vor fi câştigaţi la Hristos.
Aceasta a avut loc probabil târziu, în toamna anului 29 d.Hr. (vezi la Luca 8,1). Când Isus S-a reîntors la Decapole peste vreo nouă sau zece luni (vezi la Matei 15,32) mii de oameni au venit cu grămada ca să-L vadă şi să-L audă (cf. DA 340, 341). Aceia care au venit să-L audă pe Isus la ocazia aceea de mai târziu erau aproape în întregime Neamuri.