3:7 Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea,
S-a dus. [,,S-a retras, KJV]. [Popularitatea lui Isus, Marcu 3,7-12 = Matei 12: 15-21. Comentariu major: Marcu]. Evanghelia după Marcu notează de repetate ori că Isus se muta dintr-un loc în altul pentru a scăpa de popularitatea sau de opoziţia inoportună (vezi cap. 1,45; 7,24; etc.). Retragerea Lui de aici era evident determinată de dorinţa de a evita un nou conflict cu autorităţile religioase şi, poate, şi cu cele politice. În acord cu aceasta, Marcu întrerupe seria incidentelor conflictuale pentru a comenta despre popularitatea în creştere a lui Isus care era însoţită proporţional de ura şi opoziţia în creştere a conducătorilor iudei (vezi Matei 12,15).
La mare. S-ar părea că incidentul vindecării omului cu mâna uscată a avut loc într-o cetate de interior a Galileii, poate Sepforis (vezi la v. 6). Relatările foarte strâns paralele ale scriitorilor sinoptici lasă să se înţeleagă, mai departe, că atunci când Isus a părăsit interiorul Galileii S-a dus la ,,marea” Galileii, poate în vecinătatea Câmpiei Ghenezaret, la sud de Capernaum. Fără îndoială, El a găsit o parte de ţărm relativ retras, departe de oraşe (vezi la Luca 5,1).
O mare mulţime. Vezi la Matei 5,1. Toţi cei trei scriitori sinoptici menţionează marile mulţimi care-L urmau acum pe Isus. Situaţia aceasta făcea aparentă nevoia unei organizări efective şi a unui număr mai mare de martori care să-şi devoteze întregul timp satisfacerii cererilor adresate lui Isus de mulţimile de oameni. Doi din cei trei scriitori ai Evangheliei atrag atenţia în mod semnificativ la ,,marea mulţime” care-L urma pe Isus şi se ţinea de El, imediat înainte de numirea celor doisprezece şi de Predica de pe munte (vezi la Matei 5,1; Luca 6,17).