3:5 Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei, şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: Întinde-ţi mâna! El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
Cu mânie. S-a spus adesea că singura mânie fără de păcat este mânia contra păcatului. Dumnezeu urăşte păcatul, dar iubeşte pe păcătos. Muritori supuşi greşelii fac prea adesea greşeala de a-l urî pe păcătos şi a iubi păcatul. Mânia contra răului, ca rău, fără de dorinţă sau intenţie rea faţă de alţii, poate fi considerată cu siguranţă o trăsătură lăudabilă a caracterului.
Mâhnit. Numai Marcu relatează sentimentele personale ale lui Isus. El era ,,mâhnit” din cauză că conducătorii iudei se foloseau de înaltele lor funcţii şi poziţii pentru a denatura caracterul şi cererile lui Dumnezeu. Fără îndoială El era ,,mâhnit” şi datorită rezultatelor pe care aceasta urmau să le aibă asupra acestor conducători personal şi asupra acelor care urmau ideile lor înşelătoare. Textul grec lasă să se înţeleagă că reacţia iniţială de mânie a lui Isus a fost numai momentană, dar preocuparea Sa pentru aceşti copii ignoranţi, înstrăinaţi de Părintele lor ceresc şi interpretând greşit iubirea Lui, a continuat pentru ei.