3:18 Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul,
Andrei. Gr. Andreas, însemnând ,,bărbătesc”, un nume grec derivând de la aner ,,bărbat”. Deşi unul din cei mai timpurii urmaşi ai lui Isus (vezi Ioan 1,35-49), Andrei nu a devenit unul din cercul intern (DA 292) şi este rareori menţionat în naraţiunea Evangheliei. Cea mai mare parte din ceea ce cunoaştem despre el provine de la Ioan (vezi cap. 1,40.41.44; 6,8; 12,22). Matei şi Luca pun pe Andrei ca al doilea din cei doisprezece ucenici probabil pentru a-l asocia cu fratele său Petru. Cu privire la antecedentele familiei lui Andrei vezi la Marcu 3,16. Andrei pare să fi fost un lucrător sârguincios, deşi poate nu atât de dăruit cu calităţi de conducător ca fratele său. În acord cu tradiţia el a fost martirizat în Grecia pe o cruce în forma literei x – ca rezultat al acestui fapt, o cruce făcută în felul acesta este cunoscută îndeobşte sub numele de crucea Sf. Andrei.
Filipeni Gr. Philippos, “iubitor de cai”, ca şi ,,Andrei”, un nume autentic grec. Filip era născut în Betsaida Iulia (vezi Ioan 1,44), aproape de capătul de nord al Lacului Galileea. Cea mai mare parte din ceea ce ştim despre Filip, înainte de înălţarea la cer a lui Hristos, ne provine prin relatarea Evangheliei lui Ioan (vezi cap. 1,43-48; 6,5-7; 12,21.22; 14,8.9).
El a fost cel dintâi căruia Isus i-a zis: ,,Vino după Mine” (Ioan 1,43). Este caracterizat ca un sincer căutător după adevăr, dar aparent mai încet decât unii dintre ceilalţi în a-L recunoaşte pe Isus ca Mesia şi în a aprecia însemnătatea misiunii Lui pe pământ (vezi Ioan 6,7; 14,8.9). El pare uneori că a fost nesigur cu privire la calea de acţiune (vezi Ioan 12,21.22). Totuşi era zelos şi, după ce L-a găsit pe Mesia, de îndată a început să aducă pe alţii la El (vezi Ioan 1,45).
Bartolomeu. Literal ,,fiul lui Talami”, (cf. Numeri 13,22; 2 Samuel 3,3; 13,37). Natanael era probabil numele lui personal. Evangheliile sinoptice nu fac nici o menţiune despre Natanael şi Evanghelia după Ioan nu spune nimic de Bartolomeu. Ioan pomeneşte de Natanael, împreună cu alţii din cei doisprezece, într-un cadru în care se pare că numai cei doisprezece ucenici erau de faţă (vezi cap. 21,2). În felul acesta nu există motiv temeinic pentru a pune la îndoială faptul că cele două nume Bartolomeu şi Natanael se referă la aceeaşi persoană. Filip a recomandat pe prietenul său Natanael lui Isus (vezi Ioan 1,45); se pare că cei doi bărbaţi erau prieteni apropiaţi (cf. DA 293).
Matei. Marcu şi Luca se referă la Matei cu numele de Levi (vezi la Marcu 2,14). Pare improbabil că Alfeu tatăl lui Matei ar trebui identificat cu Alfeu care era tatăl lui Iacov. Cei doi ucenici nu sunt asociaţi niciodată laolaltă în Evanghelii ca şi cum ar fi fost fraţi, aşa cum sunt Petru şi Andrei, Iacov şi Ioan. Matei s-a dovedit a fi un lucrător capabil. După tradiţie el şi-a dezvoltat puterile, după înviere, în cea mai mare parte a lucrării printre concetăţenii săi şi se poate să fi lucrat în Etiopia sau în ţinutul Mării Negre.
Toma. Numit şi Geamănul [,,Didymus”] (vezi Ioan 11,16; 20,24; 21,2). Ambele nume înseamnă ,,geamăn”. Tradiţia spune că numele dat lui era Iuda (un nume ebraic obişnuit). Tot ce se ştie despre Toma este relatat în Evanghelia după Ioan (vezi cap. 11,16; 14,5; 20;24-29; 21,2). Deşi s-a dovedit a fi îndoielnic şi egoist uneori (vezi Ioan 20,24.25), totuşi în alte ocazii a fost brav şi loial (vezi (cap. 11,16). Se spune că a lucrat în Partia şi Persia. O tradiţie mai puţin sigură spune că Toma a fost în India şi China.
În India de sud există o grupă de creştini indigeni care au fost cunoscuţi de secole ca şi creştini ai lui Toma. Ei au în posesia lor o versiune a naraţiunii Evangheliei despre care se spune că le-a fost transmisă de apostolul Toma. Ei pretind că Toma a suferit martiraj pe o înălţime cunoscută ca muntele Sf. Toma, în apropiere de Madras. A mai fost un misionar iudeu cu numele de Toma care a lucrat în China şi al cărui chip a fost păstrat în piatră împreună cu o inscripţie care, tradusă liber, zice: ,,Toma a venit şi a lucrat cu toată inima şi cu mult zel. Dacă tot binele pe care l-a făcut ar trebui să fie relatat, cineva ar trebui să-şi moaie condeiul în Lacul Tunting [un lac mare din China] până ce lacul va seca [pentru a avea apă îndestulătoare pentru a face cantitatea necesară de cerneală].” Acest tablou interesant al lui Toma are trăsături distinctive iudaice, dar probabil nu este acela al apostolului Toma.
Iacov. Deosebit de Iacov fiul lui Zebedei, Iacov fiul lui Alfeu. Pare să existe suficiente motive pentru a crede că el este Iacov cel menţionat în Matei 27,56; Marcu 15,40: 16,1; Luca 24,10. Expresia ,,Iacov cel mai mic” sau literal ,,Iacov cel mic” (Marcu 15,40), probabil se referă la el ca atare în sensul de ,,Iacov cel mai tânăr” (vezi la Psalmii 115,13), sau poate expresia a fost folosită pentru că era de statură scundă.
Unii au încercat să-l identifice pe Iacov fiul lui Alfeu cu Iacov fratele Domnului (vezi Matei 13,55), dar sugestia aceasta este atât de improbabilă încât este aproape nedemnă de luat în seamă. Iacov ucenicul era un urmaş al lui Hristos cel puţin de pe vremea când au fost numiţi cei doisprezece, cam prin vara anului 29 d.Hr. Dar chiar târziu, cu şase luni înainte de crucificare fraţii lui Isus se spune că nu credeau în El (vezi Ioan 7,5). Însuşi cadrul din Matei 13,55 şi Marcu 6,3 lasă să se înţeleagă că incidentul amintit acolo a avut loc cam pe timpul celei de a treia călătorii galileene, cu siguranţă după alegerea celor doisprezece. Vezi la Fapte 12,17.
Tadeu. Identificat de Matei (vezi cap. 10,3) ca Tadeu. O tradiţie veche, contra căreia nu a fost oferită nici-o dovadă, face pe Tadeu egal cu Iuda fiul lui Iacov (vezi Luca 6,16; Fapte 1,13). Este destul de clar din alte exemple că acest Iuda nu era fratele, ci fiul unui om numit Iacov, deşi textul grec din Luca 16,16 zice simplu: ,,Iuda al lui Iacov”. Este aproape sigur că acest Iacov, tatăl lui Tadeu sau Iuda, nu trebuie să fie identificat cu nici un alt Iacov al NT deoarece numele acesta era foarte obişnuit (vezi la Marcu 3,17). Acolo unde Ioan (vezi cap. 14,22) se referă la acest Iuda, îl distinge clar de Iuda Iscarioteanul. Tadeu nu apare ca o persoană proeminentă în rapoartele NT aşa cum se întâmplă cu cei mai mulţi din ceilalţi apostoli.
Simon. Numit ,,Cananitul” pentru a-l deosebi de Simon Petru. Cu privire la înţelesul şi derivarea numelui lui Simon vezi la v. 16. Denumirea ,,Cananitul” nu marchează în mod necesar pe Simon ca descendent din una din naţiunile cananite care populaseră ţara Palestinei înainte de venirea evreilor (vezi la Geneza 10,6). Multe alte manuscrise vechi se referă la el numindu-l ,,Cananeanul” care înseamnă fie un locuitor al cetăţii Cana sau, mai probabil, un membru al unui partid patriotic iudaic cunoscut ca Zeloţi (vezi Luca 6,15; p. 54; cf. DA 296).