2:7 Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?
Omul acesta. Gr. houtos, ,,acesta”, vorbit oarecum cu dispreţ. Ei socoteau ca L-au prins pe Isus asupra faptului blasfemiei, dar destul de curios, dovada aceasta nu era de aşa natură ca ei să o poată folosi împotriva Lui la proces, peste un an şi jumătate (Matei 26,59-60; Marcu 14,55.56). Dificultatea lor stătea în faptul că El îi confrunta cu lucrarea practică a puterii Dumnezeirii – la iertarea păcatului şi la vindecarea bolii – şi nu cu afirmarea pretenţiilor mesianice specifice. Vezi p. 209.
Huleşte. [,,Hule”, KJV]. Gr. blasphemiai, ,,vorbiri injurioase”, ,,vorbiri de rău”, adică, orice afirmări depreciatoare. Cărturarii susţineau că iertând păcatele paraliticului, Isus, un simplu om, aşa cum pretindeau ei, uzurpase prerogativele Dumnezeirii. În sistemul ceremonial preotul prezida la mărturisirea omului, dar de fapt nu rostea cuvinte de iertare. Acceptarea din partea lui a sacrificiului simboliza doar acceptarea din partea lui Dumnezeu a mărturisirii (vezi Evrei 10,1-12). Prin refuzarea din partea lor de a recunoaşte dovada prezenţei şi acţiunii Divinităţii, cărturarii comiteau chiar păcatul de care în inima lor Îl acuzau pe Isus (vezi Matei 12,22-32). Pedeapsa levitică pentru hulă era uciderea cu pietre (Levitic 26,16), deşi iudeii de pe vremea lui Isus nu erau în general liberi să o execute.
Cine poate să ierte? Cărturarii erau strict corecţi în ce priveşte teologia lor, deoarece VT arăta clar pe Dumnezeu ca Cel care iartă păcatul (Isaia 43,25; Ieremia 31,34; cf. Ioan 10,33). Greşeala lor consta în aceea că nu recunoşteau că Omul care stătea în faţa lor era Dumnezeu. Vezi p. 209.