2:6 Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:
Cărturarii. [,,Cărturarii”, KJV]. Vezi p. 55 şi la cap. 1,22. Potrivit cu Luca (vezi la cap. 5,17) aceşti ,,Farisei şi învăţători ai Legii” veneau de prin toate părţile ,,Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim”. Venirea reprezentanţilor din atât de multe locuri diferite sugerează că prezenţa lor la această ocazie era mai mult decât întâmplătoare. Faptul că aceşti slujbaşi erau chiar din locurile în care Isus lucrase până la data aceea ar părea să arate că ei erau la Capernaum pentru a-L cerceta pe Acela care devenise centrul unui interes public atât de viu. Situaţia reaminteşte delegaţia pe care conducătorii din Ierusalim o trimiseseră la Iordan pentru a cerceta lucrarea lui Ioan Botezătorul (Ioan 1,19-28) cu doi ani înainte. Delegaţia prezentă din Iudea, unde Isus lucrase mai înainte s-ar putea să fi fost invitată să-şi prezinte părerea înaintea conducătorilor din Galileea cu privire la felul lor de acţiune având în vedere activităţile mai recente ale lui Isus de acolo.
Oamenii aceştia erau spioni (vezi DA 267; cf. 213) şi pentru a le reaminti în chip viu vindecarea paraliticului de la Betesda (Ioan 5,1-9), Isus a vindecat acum un alt suferind de aceeaşi boală. Ei n-au avut de aşteptat mult până să găsească ceea ce căutau – pretinsă dovadă că Isus era un hulitor. Afirmaţia Lui mai timpurie făcută înaintea conducătorilor iudei fusese declarată ca hulă (Ioan 5,18); acum El a exercitat public o prerogativă divină pe care ei au luat-o ca fiind o blasfemie. Incidentul acesta marchează cea dintâi din diferitele controverse cu autorităţile iudaice din timpul lucrării Lui galileene.
Ei gândeau. [,,Judecau”, KJV]. Gr. dialogizomai, ,,a balansa conturile”, ,,a transforma”, ,,a dezbate”, ,,a argumenta”.