2:28 aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.
Aşa că. După ce a atras atenţia la scopul Sabatului (v. 27), Hristos îndreaptă atenţia la Autorul lui şi în felul acesta la propriul Său drept de a determina cum să fie realizat cel mai bine acel scop.
Fiul omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10; vezi nota adiţională la Ioan 1.
Domn. Mântuitorul Însuşi are dreptul de a determina ce este corespunzător pentru acea zi; în consecinţă, Fariseii îşi depăşeau prerogativele (vezi v. 24). Biserica n-are dreptul să împovăreze Sabatul cu restricţii apăsătoare – cum făceau iudeii – sau să încerce să transfere sfinţenia lui de la o zi la altă zi. Amândouă sunt mijloace ale celui rău menite să amăgească pe oameni şi să-i îndepărteze de la adevăratul spirit al păzirii Sabatului. Omul nu are dreptul să falsifice ziua aleasă de Dumnezeu, fie că este Fariseu sau creştin.
Chiar şi. [,,La fel şi”, KJV]. Întregul şir al raţionamentului lui Hristos expus înaintea Fariseilor batjocoritori este prezentat mai clar în raportul dat de Matei, după cum urmează: 1) nevoia omenească este de mai mare importanţă decât cerinţele rituale sau tradiţiile omeneşti (vezi Matei 12,3.4); 2) munca depusă în legătură cu serviciul la Templu este în conformitate cu cerinţele zilei de Sabat (vezi v. 5); 3) Hristos este mai mare decât Templul (vezi v. 6) sau decât ziua de Sabat (vezi
v. 8).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–12 DA 262–271 3–5 3T 168
5 COL 125; MH 174; 6T 232
5–11 6T 234
6 8T 202
7 DA 269; MH 76
10 DA 270
12 DA 269; MH 77
14–22 DA 272–280
17 COL 58; FE 252; TM 230, 351; 2T 74; 3T 49; 4T 42; 5T 219
20 DA 277
27 1T 533; 2T 582; 4T 247
27, 28 DA 285, 288
28 GC 447