2:26 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?
Casa lui Dumnezeu. La data incidentului amintit aici, Templul încă nu fusese construit. ,,Casa lui Dumnezeu” încă mai consta numai dintr-un cort, aflat la data aceea la Nob.
Abiatar. Abiatar era fiul lui Ahimelec, care era marele preot titular la data când a avut loc acest incident (vezi 1 Samuel 21,1.6). Cuvintele lui Isus par să sugereze că Abiatar era supleant al tatălui său vârstnic şi în felul acesta îndeplinea de fapt, cel puţin în parte, unele din funcţiile slujbei de mare preot chiar în cursul vieţii acestuia şi sub supravegherea lui. Când Ahimelec a fost ucis, Abiatar a fugit la David, ducând cu el efodul sacru, simbol al slujbei de mare preot (1 Samuel 22,20). O situaţie similară domnea pe vremea lui Hristos, când Caiafa era mare preot, dar Ana era recunoscut de toţi ca fiind un fel de mare preot emerit (vezi Fapte 4,6; vezi la Luca 3,2).
Pâinile pentru punerea înaintea Domnului. Vezi la Exod 25,30. Regulile elaborate pentru pregătirea şi folosirea ,,pâinii prezenţei” o distingeau ca sfântă. Pâinea veche, luată de pe masa punerii înainte din sfânta, urma să fie consumată de preoţi în cuprinsul sacru al sanctuarului (vezi la Levitic 24,5-8).
Nu este îngăduit să le mănânce. Nimeni în afară de preoţi nu putea să mănânce pâinea consacrată (vezi Levitic 24,9).