2:19 Isus le-a răspuns: Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.
Nuntaşii. [,,Copiii odăii de nuntă”, KJV: ,,Fiii nunţii”, G. Gal.]. Un idiom contemporan iudaic pentru oaspeţii de nuntă. Comparaţia pe care o foloseşte aici Isus îşi are rădăcinile în profeţia VT, unde legătura lui Iehova cu poporul Său este descrisă ca aceea a mirelui cu mireasa (Isaia 62,5; cf. Osea 1,2). Ioan deja folosise aceeaşi figură pentru a explica legătura sa cu Mesia (cap. 3,25-30), cu o ocazie anterioară când conducătorii căutaseră să înfigă o pană despicătoare de rivalitate între Ioan şi Isus, probabil cam cu un an mai înainte de ocazia acesta. Pare semnificativ deci, că Isus a folosit această scurtă figură în prezenţa ucenicilor lui Ioan Botezătorul.
În nici un amănunt Isus nu S-a abătut de la cerinţele religioase pe care El Însuşi le impusese lui Israel prin Moise. Disputa dintre Sine şi Farisei se concentra pe tradiţiile bătrânilor, ,,poverile grele” care erau ,,cu anevoie de purtat” (Matei 23,4). Aceste cerinţe tradiţionale fuseseră ridicate la
o poziţie de aşa onoare şi importanţă încât uneori le era îngăduit chiar să contracareze adevăratul spirit al legii lui Moise (cap. 15,3-6; cf. DA 395). În felul acesta forma de religie pe care cărturarii şi Fariseii căutau să o impună poporului făcea ca închinarea lor lui Dumnezeu să fie ,,zadarnică” [,,degeaba”] şi fără sens (Marcu 7,7). Vezi la Matei 23,2.3.
Ceea ce expunea acum Isus, în trei parabole scurte, era incompatibilitatea învăţăturilor Sale cu acelea ale cărturarilor. Ucenicii lui Ioan, deşi se presupune că acceptau pe Hristos ca Mesia (vezi Ioan 1,35-37), cu toate acestea aderau cel puţin la unele rânduiri rituale impuse de cărturari şi Farisei (Marcu 2,18). În parabola nuntaşilor, ,,copiii odăii de nuntă”, Hristos îi apăra pe proprii Săi ucenici contra acuzaţiei că nu se conformează şi ei tradiţiei. El lăsa să se înţeleagă că practicile rituale trebuiau să fie subordonate preocupărilor de importanţă mai înaltă. Apoi prin exemplele cu vinul cel nou (v. 22) şi cu haina cea nouă (v. 21), Isus a dezvoltat mai departe principiul fundamental implicat – diferenţa ireconciliabilă dintre învăţăturile noi şi cele vechi. Aici El explică pentru ce considera ostenelile rituale rabinice ca fără de valoare. Luate laolaltă, aceste trei parabole erau menite să arate clar ucenicilor lui Ioan Botezătorul că dacă ei credeau cu adevărat învăţăturile învăţătorului lor, le-ar fi primit şi pe ale Lui.
Nu pot posti. Ar fi fost o insultă pentru mireasă şi mire dacă nuntaşii ar fi avut o înfăţişare de jale, ar fi fost morocănoşi şi ar fi refuzat să ia parte la ospăţul nunţii.