2:15 Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El.
Şedea. [Ospăţul lui Matei, Marcu 2,15-17 = Matei 9,10-13 = Luca 5,29-32. Comentariu major: Marcu. Vezi harta p. 219; diagrama p. 231]. Gr. katakeimai ,,a şedea jos”. Deşi în timpurile Vechiului Testament obiceiul iudaic era de a şedea când mâncau, pe vremea lui Isus, cel puţin în casele mai pretenţioase, oamenii de obicei şedeau ca să mănânce întinşi pe o platformă joasă, uşor înclinată de la masă în jos. Ei se odihneau pe perne şi se sprijineau pe braţul stâng. Masa obişnuită era echipată pe trei părţi cu astfel de platforme înclinate, a patra latură fiind lăsat liberă pentru ca personalul de serviciu să servească hrana. Faptul că locuinţa lui Matei era echipată cu o astfel de masă sugerează că el era un om ce avea mijloace materiale şi cultură.
Evident că ospăţul din casa lui Matei a avut loc la câteva săptămâni, probabil luni, după chemarea lui (vezi DA 342, vezi la cap. 5,21). E relatat aici probabil pentru a completa, într-un context, relatarea experienţelor lui Matei.
La masă. [,,La mâncare”, KJV]. Sau ,,la masă” (RSV). Expresia aceasta a fost adăugată de traducători pentru a completa ideea implicată în context (vezi v. 16). În casa lui. Contextul face să pară că aceasta era casa lui Matei şi că Isus era oaspetele de onoare (vezi şi Luca 5,29; cf. DA 274). Vameşi. Gr. telonai, ,,strângători de biruri”, ,,agenţi fiscali” (vezi la Marcu 2,14; Luca 3,12).
Păcătoşi. Vezi la versetul 17. Contacte de felul acesta, părând la vremea aceea poate neroditoare, au contribuit fără îndoială la producerea recoltei acelora care au luat poziţie alături de urmaşii lui Isus şi au devenit martori ai adevărului când Duhul a fost revărsat asupra credincioşilor la ziua Cinzecimii (vezi DA 274, 275).
Ei. Adică, cei care acceptau învăţăturile Lui. Unii, pe lângă Matei, se pare că au luat poziţie pentru Isus acum; alţii fără îndoială au făcut lucrul acesta mai târziu, mai ales după înviere (vezi DA 275).