2:14 Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: Vino după Mine! Levi s-a sculat, şi a mers după El.
A văzut. Vezi la Luca 5,27.
Levi. Luca foloseşte la fel numele acesta (cap. 5,27), dar Matei, în aceeaşi istorisire preferă numele Matei (cap. 9,9). Că cele două nume se referă la acelaşi om este arătat mai departe de faptul că Matei este numit şi ,,vameşul” (cap. 10,3) şi de faptul că în lista pe care ei o dau cuprinzând pe cei doisprezece, celelalte Evanghelii îl au pe Matei şi nu pe Levi (Marcu 3,18; Luca 6,15; cf. Fapte 1,13). Era obişnuit la iudei să aibă nu numai un singur nume, ca Simon Petru şi Ioan Marcu. Vezi la Marcu 3,14.
Fiul lui Alfeu. Unii s-au gândit să-l identifice pe ,,Levi fiul lui Alfeu” cu ,,Iacob fiul lui Alfeu” (cap. 3,18). Totuşi, având în vedere dovezile date mai sus cu privire la identitatea lui Levi cu Matei, apare ca un lucru cert că Levi şi Iacob erau bărbaţi diferiţi; dar este imposibil să spunem dacă erau fraţi (vezi la cap. 3,18).
Vamă. [,,Primirea vămii”, KJV]. Adică locul unde se încasa taxa vamală. Aceasta pare că era ,,la mare” (v. 13) şi era probabil un birou unde Irod Antipa colecta venitul de la caravanele şi de la călătorii care treceau pe drumul principal de la Damasc şi din Răsărit la Ptolemaida (Aco) la Mediterană (vezi la Isaia 9,1) sau peste Lacul Galileii din teritoriul lui Irod Filipeni Cât priveşte aşezarea strategică şi comercială a Capernaumului vezi la Matei 4,13 şi Luca 4,31.
În opinia populară vameşii aveau o proastă reputaţie. Nu numai că erau adesea agenţi ai oprimării romane, mai erau şi storcători de bani pe propriul lor cont, care făceau uz de puterea lor oficială pentru a oprima şi de a frauda poporul. Ei erau urâţi şi dispreţuiţi de toţi ca proscrişi sociali şi religioşi. Vezi p. 66; vezi la Luca 3,12.
Vino după Mine. [,,Urmează-Mă”, KJV]. Limbajul obişnuit pe care Hristos îl folosea pentru a face invitaţia la poziţia de ucenic ( vezi Matei 4,19; Ioan 1,43). Chemat să ia marea hotărâre a vieţii sale într-o clipă, Matei a fost gata; o astfel de decizie ar presupune că el avusese o legătura anterioară cu Isus. În inima lui trebuia să fi fost deja o dorinţă de a-L urma. Dar întrucât ştia destul de bine atitudinea rabinilor faţă de strângătorii de biruri, fără îndoială nu-i venea să creadă că acest mare Rabi s-ar pleca să-L aibă pe el printre ucenicii Săi. Luca (cap. 5,28) adaugă că Matei ,,a lăsat totul” pentru a-L urma pe Isus; el a lăsat o afacere rentabilă pentru a servi fără plată.