2:11 Ţie îţi poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.
Ţie îţi poruncesc. [,,Ţie îţi zic”, KJV]. Gr. soi lego ,,ţie îţi zic”. Ordinea cuvintelor în textul grec scoate aici în evidenţă pe acela căruia Isus îi vorbea. Cuvintele din v. 10 le-a adresat cărturarilor necredincioşi; acum, ca o dovadă pentru ei, El S-a adresat paraliticului şi i-a zis: ,,Ţie îţi zic: Ridică-te!” Puterea de a vindeca fizic era dovada de autoritate pentru vindecarea spirituală.
A zis. Afirmaţia din paranteză introdusă de aceste cuvinte este inserată în mijlocul rostirii lui Isus pentru a arăta că la punctul acesta El s-a întors de la cărturari şi S-a adresat paraliticului. Ea apare în acelaşi loc în toate relatările naraţiunii (vezi Matei 9,6; Luca 5,24). Exemple similare de limbaj identic pot fi găsite în Marcu 1,16 şi Matei 4,18; Marcu 5,28 şi Matei 9,21; Marcu 14,2 şi Matei 26,5; Marcu 15,10 şi Matei 27,18. Vezi p. 177, 178; cf. p. 306, 307.
Ridică-ţi patul. Suferindul fusese transportat la Isus pe patul său; el părăseşte acum prezenţa lui Isus ducându-şi patul, o dovadă pentru marea transformare care avusese loc.
Du-te acasă. [,,Du-te la casa ta”, KJV]. Adică: ,,Du-te acasă” (RVS).