16:14 În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
În sfârşit. [,,După aceea”, KJV]. [A doua arătare în odaia de sus, Marcu 16,14 = Ioan 20,24-
29. Comentariu major: Ioan.]. Pentru succesiunea cronologică a arătărilor de după înviere vezi nota adiţională la Matei 28.
Celor unsprezece. Un termen tehnic corect pentru grupa urmaşilor speciali ai lui Isus ca un tot, întrucât apostazia şi sinuciderea lui Iuda lăsase numai unsprezece din cei doisprezece originari. Totuşi, în altă parte ei sunt încă numiţi cu termenul familiar ,,cei doisprezece” (vezi Ioan 20,24).
Când şedeau la masă. Diferiţi ucenici par să fi făcut din odaia de sus unde luaseră parte împreună la ultima Cină, locuinţa lor trecătoare. I-a mustrat. Necredinţa, în care se stăruie când dovezile procurate sunt îndestulătoare e demnă numai de condamnare. Împietrirea inimii. Vezi la Exod 4,21.
Un manuscris vechi Codex Freerianus (vezi la p. 119), cunoscut şi ca Washingtonensis, adaugă la v. 14 ceea ce uneori este numit ,,Loghionul mai liber”. Inserţia aceasta poartă semne neînşelătoare ca fiind o interpolare mai târzie şi interesează numai ca o curiozitate textuală./IND