12:42 A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.
Săracă. Gr. ptochos, ,,[cineva] în lipsă extremă”, sau ,,lipsit în toate privinţele”. Luca foloseşte penichros, o formă poetică târzie a lui penes, însemnând cineva care duce o existenţă de la mână la gură şi care trebuie să muncească în fiecare zi pentru a avea ceva de mâncat a doua zi (vezi Luca 21,2). Penes derivă de la verbul penomai, ,, a lucra pentru hrană”. Poate că Isus intenţiona ca spiritul acestei văduve să stea în viu contrast cu atitudinea Fariseilor faţă de văduve. Sărăcia acestei văduve se poate să fi fost datorată în parte avariţiei vreunuia din cărturarii şi Fariseii prezenţi cu ocazia aceasta (vezi la Matei 23,14). Ei, zicea Hristos, ,,casele văduvelor le mănâncă” (Marcu 12,40). Dar aici era o văduvă care, dintr-o inimă arhiplină de iubire faţă de Dumnezeu, ,,a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască” (v. 44). Ce contrast!
Banuţi. Gr. lepton, o monedă valorând mai puţin de 1/10 dintr-un cent U.S. (vezi p. 49). Lepton era cea mai mică monedă iudaică de aramă în circulaţie.
Gologan. Gr. kodrantes, care era egal cu 2 lepta (vezi p. 49) şi care valora 1/64 dintr-un demarius roman, salariul unei zile pe vremea lui Hristos (vezi la Matei 20,2). Deseori s-a pus accent asupra micimii intrinsece a darului văduvei. N-ar trebuie să se pună un accent mai mare asupra mărimii comparative a darului (vezi la v. 44)?